Școala de șoferi cu Alex sau Cum am ajuns să iubesc să conduc

În ultimele 4 luni am trecut de la a fi foarte temătoare și cu groază de condus, convinsă fiind că nu sunt făcută pentru așa ceva... la șoferița care iubeeeeește să conducă și a luat permisul de conducere din prima, cu toate că sunt mămică de bebe sub 1 an. Ce s-a întâmplat? Cum de a devenit șofatul cea mai plăcută surpriză din viața mea? Citește mai jos și vei afla toată povestea.

Pe parcursul vieții mele am auzit de foaaaarte multe ori că femeile nu conduc bine, deci nu ar trebui să se urce deloc la volan. În plus, cea mai bună prietenă a picat examenul de 7 ori. Mai vrei? Fete de pe Instagram spuneau că e teribil de greu să înveți pentru examenul teoretic. Mai mult, am avut mereu o frică uriașă să nu produc un accident și un dezinteres total în tot ce înseamnă mecanică și mașini în general. Ai înțeles acum de ce datorită acestui framing FOARTE negativ eram absolut convinsă că niciodată în viața mea n-o să ajung la volanul unei mașini. Ei bine, viața mi-a dovedit de multe ori până acum că suntem la ”Surprize, surprize” și mi-a servit pe rând câte o surpriză care m-a lăsat cu gura deschisă. La fel a fost și cu șofatul.

Acum 5 ani când m-am titularizat la Cojocna și Jucu (la 25 km de Cluj) absolut TOATĂ lumea, de la contabilă la dentistă și tot spectrul de alți oameni cu care interacționez mi-au spus că am nevoie de permisul de conducere și să fac bine să-l iau. Eu - ”Nu și nu”. Mereu când mă simt obligată să fac ceva, vreau să fac opusul. Copilul interior s-a trezit și de data asta și s-a răzvrătit pentru că știa toate lucrurile enumerate mai sus pe care ceilalți nu le știau. Eram convinsă că mă voi descurca dacă merg cu autobusul dimineața ca majoritatea profesorilor care fac asta de ani de zile. Și a fost, într-adevăr, Ok, dar dacă ar fi să dau timpul înapoi, mi l-aș prezenta pe Alex Dascălu, instructorul meu de acum și aș fi făcut școala de șoferi pe mașină cu transmisie automată, pentru că aici era cheia la rezolvarea marii mele frici. Și-n plus, aș fi economisit o grămadă de timp și nu aș mai fi depins de orare de autobus sau alți colegi.

Cum am ajuns totuși la Alex? Universul a aliniat planetele într-un mod foarte frumos. Știi expresia ”nevoia te învață”. Așa a început totul. Soțul meu este ghid de turism și are perioade când e plecat mult de acasă. Acum că o avem pe fetița noastră, cu siguranță aș fi avut nevoie să pot să mă deplasez cu ea din punctul A în punctul B, fie că asta înseamnă ”în parc”, ”la supermarket”, ”la doctor” sau oriunde altundeva. În brațe sau cu căruciorul nu e o opțiune viabilă având în vedere unde locuim. Așadar, soțul meu mi-a propus să fac școala de șoferi. Pfuai, deja m-au trecut toate apele. A adus asta în discuție foarte delicat la început, știind poziția mea despre șofat, apoi, fiindcă zilele treceau și eu tot încercam să mă eschivez, mi-a spus foarte direct câte beneficii aș avea dacă aș deține permisul de conducere și că ar fi musai să-l obțin. În plus, au fost cam multe cazuri în ultima vreme când aș fi vrut să merg în diferite locuri și n-am putut, depinzând de el, fapt care m-a frustrat destul de mult. Prima dată am zis ”Ok, cândva o să fac și asta”, dar apoi am înțeles că ar trebui să mă decid curând pentru că timpul trecea și primăvara soțul meu se reîntoarce la tururi lungi, iar eu aș sta singură acasă. Așadar, trebuia să mă împac cu ideea, să-mi rezolv cumva toate fricile și prejudecățile și să-mi găsesc un instructor. Greu, foarte greu când nu vrei să faci asta dar știi că trebuie. Nici nu știam de unde să o apuc. Prima dată m-am gândit că o femeie instructor m-ar înțelege mult mai bine, dar nicicum n-am găsit una, oricâte recomandări am cerut. Cumva, nu se lega nimic. Apoi m-am decis că dacă e musai să fie bărbat, vreau să fie tânăr și pasionat. Am primit niște recomandări de domni instructori dar după un search pe Facebook am decis că nu am încredere în niciunul. Eram în pană de idei și trebuia să mă mișc repede dacă voiam să iau permisul până primăvara. Și aici a venit marea idee a soțului meu care tocmai avusese un tur pe mașină cu cutie automată: ”Cum ar fi, Dana, dacă ai face școala de șoferi pe o astfel de mașină? E muuuult mai simplu. Gândește-te.” și a plecat la plimbarea de dimineață cu Bart, câinele nostru. Câteva minute mai târziu căutam pe Google ”instructor auto cutie automată Cluj” și primul lucru pe care l-am văzut a fost profilul de Facebook al lui Alex Dascălu. De la primul click cumva totul s-a legat și deja știam că voi lua permisul cu Alex, că el era omul meu. Nici nu-l cunoșteam, habar n-aveam cine era, dar aveam încredere deplină că el era omul potrivit pentru mine. Pur și simplu așa am simțit. Așa că i-am scris și când soțul meu s-a întors de la plimbat câinele, deja viitorul meu era decis: ”Voi face școala de șoferi cu Alex și știu sigur c-o să iau permisul!” Iți dai seama ce schimbare de situație de 180 de grade. Soțul meu a fost super încântat. Apoi am decis să spun familiei intenția mea pentru a fi sigură că nu mă răzgândesc. Știi tu, când anunți cu surle și trâmbițe că faci ceva, e cam musai să te ții de cuvânt. Și așa a început aventura.

Care au fost surprizele plăcute?

- Cursul teoretic mi-a plăcut enorm de mult pentru că profii au fost foarte haioși și explicau pe înțelesul nostru, fără termeni greoi și citit mot-a-mot slide-uri din lege. Mi-a plăcut până și mecanica!!!

- Am făcut teste teoretice în fiecare zi timp de 3 luni și nu mi s-a părut absolut deloc greu sau o corvoadă cum înțelesesem eu de la ceilalți. A fost foarte logic, ușor și mi-a plăcut mult să fac testele astea. Îmi tot spuneam c-o să-mi fie dor de ele după.

- La examenul teoretic am fost foarte relaxată și stăpână pe mine. Am luat cu brio din prima.

- Alex e cu siguranță cel mai bun instructor din lume! Meseria asta i se potrivește ca o mănușă! De la prima ședință am știut că intuiția mea avea dreptate: eram convinsă că voi lua permisul și starea mea s-a schimbat de la îngrijorare și frică în primele 2 ședințe la relaxare și plăcere cu fiecare nouă ședință. Alex e genul de om care iubește ce face și între timp te face și pe tine să iubești asta și îți dă încredere în tine, mai ales dacă la început îți era frică. E cald, blând, răbdător, amuzant, deștept și devine prietenul tău, camaradul tău cu care abia aștepți să te revezi și să înveți ceva nou. Am ajuns să iubesc condusul datorită lui!

- Mașina cu cutie automată e suuuper simplu de condus și n-are cum să nu-ți placă! O recomand mai ales celor care, ca și mine, încep cu frică școala de șoferi.

- Am avut toată susținerea familiei mele pe tot parcursul celor 4 luni și asta a contat enorm.

Ce m-a ajutat să iau permisul de conducere din prima?

- Am încetat să mă compar cu alții și să mă las influențată de experiențele celor din jur. Am înțeles că eu sunt propria mea persoană și în loc să îmi formez prejudecăți legat de un subiect, mai bine să-l privesc cu curiozitate și apoi să-mi formez propria părere.

- Am vizualizat rezultatul pozitiv după ce am întâlnit omul potrivit să mă ducă acolo. Mi-am imaginat ziua asta în care iau permisul și eram tare fericită. Am crezut cu adevărat că e posibil.

- Independența e o valoare de bază pentru mine, iar permisul îmi hrănește această nevoie. Faptul că pot să merg oriunde vreau fără să depind de soțul meu e fenomenal și a devenit motorul acestei călătorii.

- Am realizat că sunt cel mai bun exemplu că dacă vrei ceva, POȚI. Nu contează că ești mămică de bebe sub 1 an, că ești ocupată până peste cap, dacă ești motivat și crezi în ceea ce faci, poți să faci ORICE, iar azi am luat permisul de conducere și sunt cea mai mândră! Am parcurs un drum lung și sinuos, dar am ieșit victorioasă și am de gând să mă bucur cât mai mult de șofat! N-am crezut vreodată că voi zice asta, dar iubeeeeesc să conduc!