Hai să-ți spun partea nevăzută a meseriei de părinte, aia pe care nu ți-o spune nimeni pentru că e ca un monstru mic de care toți vor să scape și cred că dacă vorbesc despre el poate îl fac mai mare. Ca psiholog îți pot spune că e fix invers: e chiar recomandat să spui ce simți atunci când ți-e greu pentru că apoi devine mai ușor. Verbalizarea emoțiilor ajută la procesarea și implicit gestionarea lor.
Așadar, să-ți spun ce înseamnă să fii părinte. Dacă nu ești încă, ia aminte. Dacă ești deja, o să zâmbești pentru că o să te identifici: Părințeala, dragul meu / draga mea te dă peste cap complet chiar dacă (crezi că) ești pregătit, darmite dacă nu. Vine cu o avalanșă de emoții puternice - prima dată pozitive ("Am un bebeluuuuș! E copilul meu, nu pot sã cred, uite cât e de adorabil! Îl iubesc de nu mai pot, sunt cea mai fericit/ă din lume!") și apoi negative de unde nu știai că există ("De ce plânge? De ce nu doarme? De ce nu mănâncă? De ce nu face ce fac ceilalți? Iar plângeeeeee!!!"), cu muuultã frustrare, îngrijorare și vinovăție chiar dacă e cel mai ușor de crescut copil din lume. Cu alte cuvinte, părințeala vine cu MULT greu emoțional. Când lumea zice că e greu să fii părinte, la asta se referă: la faptul că noul tău job full-time pentru următorii 18+ ani pe deasupra jobului tău obișnuit îți apasă toate butoanele sensibile și scoate la suprafață vulnerabilitățile tale. De aceea, cred cu tărie că înainte de a deveni părinte trebuie să fii bine cu tine. Ce înseamnă să fii bine cu tine? Să fii echilibrat emoțional, să știi ce te calmează în situații-limită care te frustrează, înfurie sau îngrijorează, să ai răbdare (cu carul), încredere în tine, să fii într-un loc de pace și împlinire deja dinainte de a-l avea pe bebe pentru că dacă te aștepți să urci Everestul și să vizitezi x țări după ce îl ai pe bebe, va trebui să aștepți mult și bine. Cu alte cuvinte, asigură-te că te cunoști bine, îți recunoști bagajul emoțional și știi să-l ții sub control și că faci tot ce vrei foarte tare ÎNAINTE de a avea un copil: împlinește-ți măcar un vis, simte fericirea și împlinirea sufletească ÎNAINTE de a fi mamă/tată. Dacă te aștepți ca acest nou rol să-ți ofere cea mai mare împlinire din viața ta 24/7, va fi altfel decât crezi. Sigur că te simți împlinit în diferite momente din viața de părinte și-ți spui zilnic (sper) "Îl iubesc de nu mai pot" când te uiți la copilașul tău, dar de multe ori tânjești după timpul tău personal aproape inexistent și ești atât de prins cu "De ce nu doarme? Ce să-i dau de mâncare? Iar are muci" încât nu ai timp să sufli, darmite să ai gânduri de auto-realizare. Dacă tu nu ești bine cu tine, nu vei putea crește un copil bine cu el emoțional. Vei transmite toate fricile, frustrările și vinovăția nerezolvate. De aceea, stai cu tine, împrietenește-te cu tine și rezolvă ce e de rezolvat înainte de a avea un copil pentru că un pui de om nu se crește doar cu mâncare, apă și somn, are nevoie de tine 100% prezent, calm, plin de iubire și... haz de necaz! Dacă nu știi să râzi când iar face câte o chestie care nu îți place, nervii tăi vor fi întinși la maxim mai des decât crezi și prin urmare, vei face greșeli și te vei simți iremediabil vinovat. Ține minte: fie că vrei, fie că nu, vei fi modelul copilului tău, așa că asigură-te că vei fi un model bun.
Zilele trecute vorbeam cu o prietenă mămică despre cât de calme și raționale eram înainte să avem copii și cât de mult ne-am schimbat după. Ai zice că n-are ce să fie atâââât de greu, mai ales dacă ți-ai dorit copii. Așa-i, per total nu-i imposibil să fii părinte, doar creștem copii de o eternitate ca specie, dar seamănă foarte mult cu deschiderea propriei afaceri unde treci de la un orar 9-17, la muncă zi și noapte, sacrificii, frustrări și îngrijorări constante pe termen lung și foarte lung. Sigur, dacă iubești ce faci, o să merite, dar nu oricine se poate descurca cu asta și nici nu ar trebui să ne așteptăm ca orice adult să devină părinte sau altfel să credem imediat că a eșuat în viață. Sunt multe alte metode de a te simți împlinit și fericit, motiv pentru care eu militez pentru a avea copii când și dacă ești pregătit și știi în ce te bagi, pentru că ghici ce: dacă afacerea ta dă faliment, poate te gândești "no, asta e, merg să mă angajez undeva", dar un copil e o responsabilitate pe viață.
Așa că, nu face copii (încă) dacă:
- nu ești pregătit să îți sacrifici timpul personal
- ești nesigur sau confuz în legătură cu ce presupune să fii părinte
- crezi că îți va salva relația
- vrei și tu poze adorabile ca ale prietenilor tăi cu copii
- ceasul biologic/societatea/partenerul/familia te presează să faci asta
În schimb, fă copii dacă:
- simți că asta e ceea ce lipsește din viața ta
- visezi tot mai des la cum îți vei crește și educa propriul copil
- te simți pregătit psihic, emoțional și financiar
- ai partenerul potrivit cu care simți că faci echipă bună
- ești pregătit să renunți la timpul tău liber și să faci compromisuri
Deși nu e, uneori pare imposibil să fii părinte, iar copiii au nevoie de cineva care vrea să fie acolo pentru că a ales el singur nu altcineva pentru el. Fii părinte dacă simți asta! E magic și nu se poate compara cu nimic, dar fă-o când ești pregătit!
Așadar, să-ți spun ce înseamnă să fii părinte. Dacă nu ești încă, ia aminte. Dacă ești deja, o să zâmbești pentru că o să te identifici: Părințeala, dragul meu / draga mea te dă peste cap complet chiar dacă (crezi că) ești pregătit, darmite dacă nu. Vine cu o avalanșă de emoții puternice - prima dată pozitive ("Am un bebeluuuuș! E copilul meu, nu pot sã cred, uite cât e de adorabil! Îl iubesc de nu mai pot, sunt cea mai fericit/ă din lume!") și apoi negative de unde nu știai că există ("De ce plânge? De ce nu doarme? De ce nu mănâncă? De ce nu face ce fac ceilalți? Iar plângeeeeee!!!"), cu muuultã frustrare, îngrijorare și vinovăție chiar dacă e cel mai ușor de crescut copil din lume. Cu alte cuvinte, părințeala vine cu MULT greu emoțional. Când lumea zice că e greu să fii părinte, la asta se referă: la faptul că noul tău job full-time pentru următorii 18+ ani pe deasupra jobului tău obișnuit îți apasă toate butoanele sensibile și scoate la suprafață vulnerabilitățile tale. De aceea, cred cu tărie că înainte de a deveni părinte trebuie să fii bine cu tine. Ce înseamnă să fii bine cu tine? Să fii echilibrat emoțional, să știi ce te calmează în situații-limită care te frustrează, înfurie sau îngrijorează, să ai răbdare (cu carul), încredere în tine, să fii într-un loc de pace și împlinire deja dinainte de a-l avea pe bebe pentru că dacă te aștepți să urci Everestul și să vizitezi x țări după ce îl ai pe bebe, va trebui să aștepți mult și bine. Cu alte cuvinte, asigură-te că te cunoști bine, îți recunoști bagajul emoțional și știi să-l ții sub control și că faci tot ce vrei foarte tare ÎNAINTE de a avea un copil: împlinește-ți măcar un vis, simte fericirea și împlinirea sufletească ÎNAINTE de a fi mamă/tată. Dacă te aștepți ca acest nou rol să-ți ofere cea mai mare împlinire din viața ta 24/7, va fi altfel decât crezi. Sigur că te simți împlinit în diferite momente din viața de părinte și-ți spui zilnic (sper) "Îl iubesc de nu mai pot" când te uiți la copilașul tău, dar de multe ori tânjești după timpul tău personal aproape inexistent și ești atât de prins cu "De ce nu doarme? Ce să-i dau de mâncare? Iar are muci" încât nu ai timp să sufli, darmite să ai gânduri de auto-realizare. Dacă tu nu ești bine cu tine, nu vei putea crește un copil bine cu el emoțional. Vei transmite toate fricile, frustrările și vinovăția nerezolvate. De aceea, stai cu tine, împrietenește-te cu tine și rezolvă ce e de rezolvat înainte de a avea un copil pentru că un pui de om nu se crește doar cu mâncare, apă și somn, are nevoie de tine 100% prezent, calm, plin de iubire și... haz de necaz! Dacă nu știi să râzi când iar face câte o chestie care nu îți place, nervii tăi vor fi întinși la maxim mai des decât crezi și prin urmare, vei face greșeli și te vei simți iremediabil vinovat. Ține minte: fie că vrei, fie că nu, vei fi modelul copilului tău, așa că asigură-te că vei fi un model bun.
Zilele trecute vorbeam cu o prietenă mămică despre cât de calme și raționale eram înainte să avem copii și cât de mult ne-am schimbat după. Ai zice că n-are ce să fie atâââât de greu, mai ales dacă ți-ai dorit copii. Așa-i, per total nu-i imposibil să fii părinte, doar creștem copii de o eternitate ca specie, dar seamănă foarte mult cu deschiderea propriei afaceri unde treci de la un orar 9-17, la muncă zi și noapte, sacrificii, frustrări și îngrijorări constante pe termen lung și foarte lung. Sigur, dacă iubești ce faci, o să merite, dar nu oricine se poate descurca cu asta și nici nu ar trebui să ne așteptăm ca orice adult să devină părinte sau altfel să credem imediat că a eșuat în viață. Sunt multe alte metode de a te simți împlinit și fericit, motiv pentru care eu militez pentru a avea copii când și dacă ești pregătit și știi în ce te bagi, pentru că ghici ce: dacă afacerea ta dă faliment, poate te gândești "no, asta e, merg să mă angajez undeva", dar un copil e o responsabilitate pe viață.
Așa că, nu face copii (încă) dacă:
- nu ești pregătit să îți sacrifici timpul personal
- ești nesigur sau confuz în legătură cu ce presupune să fii părinte
- crezi că îți va salva relația
- vrei și tu poze adorabile ca ale prietenilor tăi cu copii
- ceasul biologic/societatea/partenerul/familia te presează să faci asta
În schimb, fă copii dacă:
- simți că asta e ceea ce lipsește din viața ta
- visezi tot mai des la cum îți vei crește și educa propriul copil
- te simți pregătit psihic, emoțional și financiar
- ai partenerul potrivit cu care simți că faci echipă bună
- ești pregătit să renunți la timpul tău liber și să faci compromisuri
Deși nu e, uneori pare imposibil să fii părinte, iar copiii au nevoie de cineva care vrea să fie acolo pentru că a ales el singur nu altcineva pentru el. Fii părinte dacă simți asta! E magic și nu se poate compara cu nimic, dar fă-o când ești pregătit!
No comments:
Post a Comment