Draga mea mămică,
Știu că uneori simți că nu mai poți și te întrebi dacă ai luat decizia bună în momentul în care ți-ai dorit din tot sufletul un puiuț care să crească în pântecul tău. Știu cât de greu îți e și cât de obosită ești. Te înțeleg perfect când spui că tot ce vrei e să dormi două săptămâni. Tot ce simți acum e absolut normal, indiferent dacă puiul tău are câteva zile, săptămâni, luni sau ani. Nu știai ce te așteaptă, chiar dacă ai citit mult pe tema mămiciei sau dacă ai vorbit cu prietene mămici. Experiența nu se învață și nu puteai ști cum va fi.
Sunt convinsă că atunci când ești doar tu cu tine ai gânduri negre în care te îndoiești de tine și te întrebi ce faci greșit de e atât de greu, în care ești tristă pentru că nu mai ai deloc timp pentru tine, furioasă că nu se întâmplă lucrurile cum ai vrea tu, dezamăgită că e atât de greu și îngrijorată când te gândești la viitor. Cât va mai ține greul ăsta? Când se termină odată? O să pot să fac față? O să-i iasă odată dinții? O să treacă odată regresia interminabilă a somnului? O să meargă odată singur? O să mănânce odată totuși din ceea ce-i gătesc cu atâta drag? Sunt multe frici și neliniști și fiecare dintre noi are cel puțin una. Nu există mămică care să nu fi zis la un moment dat, cel puțin o dată, "nu mai pot". E firesc să crezi că nu mai poți. Și vreau să-ți spun un secret. Nu trebuie să poți tu singură. Nu ești și nu vei fi niciodată singură pe lume. Există tribul tău de mămici din grupul La Primul Bebe care te susțin orice-ar fi, există familia ta care chiar dacă e la distanță te poate susține printr-un telefon sau apel video și cu siguranță multe alte persoane din viața ta la care nu te poți gândi acum pentru că "nu mai pot" doare prea tare.
Știu că dacă îți promit că o să fie bine o să rãsufli neîncrezătoare și o să mă întrebi "Când?" cu ochii în lacrimi. Știu și că dacă îți spun că ești cea mai bună mămică pentru puiul tău o să te simți exact opusul. Așa că îți spun așa și vreau să mă crezi: faci tot ce poți cu ceea ce știi acum. Greul ăsta de care îți e ție frică și care crezi că nu se va termina niciodată e temporar, promit. Sunt zile și zile și etape și etape și pentru adulți, e normal să fie așa și pentru copii.
Știi ce vreau de la tine? Să-ți amintești de ce ai vrut acest puiuț în viața ta de la început și să te gândești la calitățile interioare pe care le admirai la tine înainte să fii mamă și să le pui la lucru. Nu ai dispărut cu totul după ce ai născut, chiar dacă uneori așa pare. Ești mult mai puternică decât crezi și poți mereu puțin mai mult decât simți.
Încearcă să vezi lumea prin ochii puiului tău. El nu știe ce e lumea asta mare, nu cunoaște nimic din ceea ce tu cunoști tu deja, nu știe cum să se liniștească când e frustrat sau furios, nu știe ce sunt acelea reguli și de ce trebuie să le respecte, vrea doar să exploreze și să cunoască tot ce e atât de nou pentru el. Gândește-te că nu face nimic intenționat ca să te supere pe tine. Nu știe altfel. Amintește-ți cum erai când tu însăți erai doar un pui de om. Ce aveai nevoie de la părinții tăi? Cum ai fi vrut să vorbească cu tine? Ce ai fi vrut să facă?
Nu ești singură și mereu există cel puțin o persoană cu care poți vorbi când simți că nu mai poți și care va fi acolo să te asculte fără să te judece și să te înțeleagă 100%. Greul e temporar, vor veni și zile mai line și apoi îți vei aminti singură de ce iubești să fii mămica puiului tău. Dacă vrei să ai ceva palpabil, scrie cât de des poți ce iubești la copilul tău și pune bilețelele într-un borcan. Deschide borcanul de fiecare dată când simți că nu mai poți și citește. O să plângi, te asigur, dar vor fi lacrimi vindecătoare ce vor aduce pacea de care ai nevoie.
Ești magică! Ai dat naștere unei minuni! Poți trece prin orice greu și peste orice "nu mai pot"! Puiul tău drag te iubește și are nevoie de tine. Ia o pauză, respiră adânc, ascultă melodia preferată, apoi du-te înapoi și ia-l în brațe și mulțumește Cerului că-l ai și e al tău. Ești binecuvântată să fii mămică!
Cu mult drag,
O mămică ca și tine
No comments:
Post a Comment