3 ani de Lili

3 ani de când e Lili cu noi. Wow. Pare o eternitate! S-au întâmplat atât de multe și s-au schimbat atâtea încât parcă e o viață de om! Și în același timp, ce paradox, parcă am clipit și acum e mare! De la bebeluș care zâmbește mereu, gângurește și mănâncă 6 luni iaurt la cină, la bebe care merge singur (mult mai târziu ca ceilalți), înțărcare, pa pa-scutece... la o mică domnișoară care merge la creșă și se pregătește cu drag de grădinița lui mami... Parcă a fost doar o zi! 

The terrible twos! Cum au fost? Mult mai lejeri ca descrierea tipică din cărțile de parenting, thank God! Am avut tantrumuri fără motiv? O, da! E fixistă și rigidă până la Dumnezeu? Check! Testează limitele și spune NU fix când ai tu cea mai mare nevoie să zică DA? Check again! Dar am știut că toate astea sunt normale și în cea mai mare parte a ultimului an nu am luat-o personal. Poate și de asta simt că a trecut mai lin decât m-aș fi așteptat. Cu toate astea, simt că a fost totuși, cel mai dificil an de dus de până acum emoțional vorbind, mai ales pentru că noi nu am avut probleme (majore) cu alăptarea, colicile sau erupțiile dentare și nu eram obișnuiți cu greul ăla GREU. Iar când copilul îți apasă absolut toate triggerele și simți că vrei să fugi de acasă și spui "I didn't sign up for THIS!", orice greu ai fi avut înainte devine de N ori mai greu. Și totuși, guess what, totul a trecut și noi suntem mai înțelepți și mai puternici sau măcar mai experimentați în ce înseamnă să fii părinte. Te călește maxim meseria asta și simt că avem cu toții nevoie de călirea asta pentru că ne ajută să punem lucrurile în perspectivă și să le prioritizãm cu totul altfel ca până acum. De exemplu, o jumătate de oră sau o oră de timp liber sună absolut divin, dar te vei întreba de o mie de ori ce să faci cu timpul ăla și poate și după te vei întreba dacă ai ales bine. 

Știi cum realizez cel mai bine că Lili nu mai e bebe? Tocmai am donat sistemul de purtare unei prietene dragi. E bittersweet. O să-mi fie dor de epoca asta care se încheie? Poate, câteodată. Dar am albume cu fotografii la care să mă uit și pe care Lili deja iubește să le răsfoiască. 

Schimbări majore în ultimul an: 

1. Lili nu mai face kinetoterapie, dar a trebuit să recupereze dezvoltarea motorie față de ceilalți copii de vârsta ei și partea bună e că în prezent, educatoarele ei îmi spun că nu se vede nicio diferență între copii. Yes!

2. Lili e înțărcată. Tot procesul a durat aproximativ 6 luni, a fost o înțărcare lentă și deloc grăbită, prima dată cu renunțare la țiți în timpul nopții, apoi redus pe timpul zilei doar la somnul de amiază și la cel de seară, apoi o zi da, o zi ba, apoi o zi da, 2 zile ba și a renunțat singură să mai ceară. A fost frumos și atât de util să pot să am țiți ca alinare de fiecare dată când plângea sau o durea ceva, dar era momentul să ne oprim și mă bucur că a luat singură decizia asta la momentul potrivit pentru ea, fără ca eu să o forțez în vreun fel. 

3. Lili nu mai poartă scutece deloc. A trecut de la oliță la reductor în foarte scurt timp, deși uneori mai preferă olița pentru că nu trebuie să se urce sus pe toaletă. Un alt proces lent și în ritmul ei, fără să o punem noi pe oliță de la 6 luni cum era pe vremuri sau să o forțez odată ce a împlinit 2 ani pentru că "e mare". 

4. Lili merge la creșă din Octombrie și adoră acel loc din ziua 1. De fapt dinainte de ziua 1 pentru că am pregătit-o aproximativ 2 luni pentru această schimbare majoră din viața ei. Iubește educatoarele, îngrijitoarele, colegii, activitățile, mâncarea, TOT și doarme de amiază din prima zi! M-a surprins și pe mine cât de repede s-a adaptat, dar mă bucur teribil că toate pregătirile mele au dat roade. 

Ce a rămas la fel? 

Încă dormim împreună și e perfect așa pentru noi ❤️

Ce s-a îmbunătățit?

Știi perioada aia când bebe e mic, încă nu vorbește și îți spui "vai, abia aștept să vorbească"? Asta! Faptul că într-un an a făcut un progres major și acum nu doar că face propoziții sau fraze, dar știe argumenta, convinge, explica ce și unde o doare, ce își dorește, ce are nevoie și mai ales, ce emoții simte, iar asta mie mi se pare wow pentru că noi la vârsta asta nu aveam deloc educația emoțională pe care o au ei. Deci dezvoltarea limbajului e un pas major în cum te înțelegi cu ei, dar asta nu înseamnă că vei avea o comunicare la fel ca și cu un adult și aici trebuie să avem grijă să nu credem că doar pentru că copilul se poate exprima verbal este un adult. Pentru că nu e. Departe de asta, de fapt. 

Iată că au trecut primii 3 ani din viața lui Lili, cei mai importanți ani din viața unui copil, fundația a ceea ce va fi viața ei de adult. Sper că împreună cu tatăl ei am pus o bază bună, i-am oferit un atașament securizant, încredere și curaj să descopere această lume, să facă ceea ce o face fericită și să-și împlinească visurile. Asta îmi doresc pentru ea acum, la 3 ani 👧❤️

Scrisoare de Ziua Mamei de la puiul tău

 

Mami, Mamiiiii, Mami mami mami, 

   Am auzit că azi e o zi foarte specială pentru tine. Aș putea să-ți cumpăr un cadou, dar mai bine îți scriu o scrisoare în care să-ți spun un secret: te iubeeeeesc încă dinainte să pot să-ți spun mami! De fapt, te-am ales să fii mămica mea pentru că știam că nu voi mai găsi pe nimeni ca și tine! 

   Poate pentru lume ești o simplă mămică, dar pentru mine ești lumea mea: soarele blând și  primăvăratic, uneori o furtună neașteptată de vară, alteori o ploaie măruntă și rece de toamnă sau o ninsoare ca-n povești și în fiecare din aceste stări te iubesc exact ca prima dată când ți-am auzit inimioara bătând deodată cu a mea.

   Pe când eram doar cât un bob de mazăre în burtica ta, deja mă simțeam acasă cu tine, mami, iar la marea noastră întâlnire pe care am așteptat-o cu sufletul la gurã, m-am îndrăgostit pe loc de tine, de mirosul tău și de brațele tale calde din care am știut că nu voi mai dori să plec vreodată. Acolo dorm cel mai bine, mă liniștesc și mă regăsesc, mă simt protejat și iubit și tot acolo mă voi întoarce de fiecare dată când totul mi se pare greu sau imposibil. Nu am nevoie de cuvinte, doar de o îmbrățișare lungă și un sărut pe frunte. 

   Văd că te îngrijorezi și te simți vinovată de multe ori în preajma mea. Să știi că ești deja perfectă în ochii mei pentru că și tu m-ai ales pe mine și m-ai purtat în pântece atâta timp cu infinită dragoste și atenție. Am auzit tot ce mi-ai povestit și știu pe de rost tot ce mi-ai cântat! Ți-am simțit bucuria și nerăbdarea, îngrijorarea și teama, dar uită-te la mine! Acum sunt aici și vreau să te bucuri împreună cu mine de lumea colorată și magică pe care știu că abia aștepți să mi-o arãți! 

   Știu că te întrebi uneori dacă ești cea mai bună mămică pentru mine și tocmai pentru că te gândești la asta nu ar putea exista altcineva mai bun ca tine. Știi de ce? Pentru că mă iubești încă dinainte să mă fi cunoscut, iar asta e cea mai mare dovadă de iubire! 

   Eu sunt trecutul și viitorul tău, dar mai presus de toate, oglinda ta și asta e greu câteodată, mai ales pentru că sunt mic și încă nu pot și nici nu știu multe. Îți mulțumesc că în fiecare zi ai răbdare cu mine!

   Simt că de multe ori ești obosită, mai ales în zilele când explorez lumea cu mult entuziasm și stric ceva sau fac mizerie. Faci curățenie după mine de fiecare dată și asta mă face să te iubesc și mai mult pentru că înseamnă că sunt important pentru tine... atât de important încât dacă ar trebui ai muri pentru mine, dar eu vreau să trăiești pentru mine! Ai grijă de tine, mami, iar când nu mai poți, cere ajutor. Așa cum fac eu când te strig de 10293449 de ori pe zi. 

Îmi spui că sunt minunea ta, dar, mama, și tu ești minunea mea! Fără tine n-aș fi fost azi aici. Te-ai născut și tu deodată cu mine și acum creștem și învățăm împreună. Iubesc să cresc cu tine!

Te iubesc

mai mult decât să fac baie,

mai mult decât să merg în parc,

mai mult decât cașcavalul... Și tu știi cât de mult iubesc cașcavalul!

Te iubesc dintotdeauna și pentru totdeauna!

La mulți ani, mami!

Puiul tău 

2022 pentru noi și Lili: THEN and NOW și ce am învățat

 

2022 a fost un an plin pentru noi și pentru Lili fiindcă a trecut de la 8 luni la 1 an și 8 luni și știm cu toții că primii doi ani sunt cei mai bogați în progrese și dezvoltare pe toate planurile.

Cea mai vizibilă schimbare față de începutul anului: Lili NU mai e un bebe 🥺 E din ce în ce mai mult o fetiță. Și am "mixed feelings" legat de asta 🙈. Deși nu merge încă singură și e nevoie de kinetoterapie pentru a recupera intarzierea, Lili s-a dezvoltat foarte mult cognitiv, social și emoțional 🥰 

Iată cum am început 2022 și cum e acum: 

1. THEN (ian. 2022): Teoretic a trecut la 2 somnuri, practic, de când cu regresia de la 9 luni, uneori are iar 3... Nicio zi nu e la fel ca cealaltă, așa că le luăm cum vin :)

- NOW: 1 somn (chiar și de 40 min pe la ora 14 🤪), dar în general doarme bine noaptea și asta contează mult la odihna mea. O singura noapte aproape albă la regresia de la 9 luni. 

2. THEN: A început să vorbească! Spune ”da” sau mai degrabă ”dadadada” de la 7 luni și ”tata” de la 9. E suuuper adorabilă! Nu vrea nicicum să spună "mama". 

- NOW: spune Maaaaaaami și mami mami mamiiiii de N ori pe minut până îi răspund, chiar dacă e fix lângă mine 🤪) Vorbește muuuuult de aprox. 3 luni, in special cuvinte din 2 silabe și ultimele silabe ale cuvintelor mai lungi. Ne imita și e adorabila când zice "uh-oh!" de fiecare dată când se întâmplă ceva 🥰

3. THEN: O dor gingiile rău de tot de câteva luni și chiar dacă mi s-a spus că dinții stau să iasă, niciun dinte nu a ieșit încă... 

- NOW: are aprox. 12 dinți!!! Cu 5 ieșind deodată în ultima lună 🤪

4. THEN: Nu credem că se va târî pentru că nu pare interesată. În schimb iubește să o punem în picioare și stă foarte bine pe ele... Sunt curioasă dacă va sări peste târât sau nu. 

- NOW: merge in patru labe de la 14 luni și de la 15 luni și jumătate o purtam de 2 manute, apoi o mânuța și acum un deget prin casa. Am făcut o grămadă de kinetoterapie tot anul începând din februarie, dar nu vrea să meargă singura mai mult de 3-4 pași când are ea chef daca o chemăm la noi 🤪

5. THEN: Are prima ei răceală. Nas înfundat, muuuci și siropel. Cea mai bună prietenă? Batista bebelușului la care plângea la început, dar cu care acum s-a obișnuit. 

- NOW: Nu s-a răcit mai mult de 2-3 ori anul ăsta și a stat fff bine la capitolul sănătate având în vedere că în jurul nostru toată lumea a fost și este bolnava. Totuși, credem că a avut Covid neidentificat pt care am ajuns la urgente (a apărut pozitiv la mine cateva zile mai târziu). 

6. THEN: Nu mai țin evidența puseelor de crestere și a salturilor mentale pentru că, așa cum spun prietenele mele mămici, mereu se întâmplă ceva.  

- NOW: Yep, la fel fac și acum! 😎

7. THEN: Iau totul așa cum vine și nu mă mai stresez dacă azi nu doarme la ora X la care a dormit în ultimele zile. Nici măcar perioade de veghe nu mai țin. She's the boss and I let her choose what she wants to do. 

- NOW: Agreed. Și acum fac la fel și sunt super relaxată legat și de alimentație, greutate și alte aspecte ale creșterii unui copil. 😎 De la aprox 1 an vrea să mănânce ce mâncăm noi și nu separat și vrea neapărat să mănânce singură. A mâncat mereu bine orice și acum e la fel. 

Jocurile preferate a lui Lili acum: cub cu figuri geometrice, puzzle încastru, cărți muzicale și cele cu Peppa Pig

Ce am învățat anul acesta ca părinte?

Până la urmă să fii părinte e cam așa: Simți că după X luni ai totul sub control, dar viața îți demonstrează că de fapt mai ai muuulte de învățat. Și uite așa, continuăm să învățăm împreună cu Lili: ea despre viață și noi despre ea :) Am realizat că dacă ai răbdare fiecare furtună trece muuult mai ușor și răbdarea vine dacă nu ai lucruri de făcut peste zi. Last but not least: timpul personal al mamei e sfânt pentru sănătatea ei mentală!

Cred că viața de părinte te doboară, te distruge și te aduce înapoi la stadiul de fundație pentru a te putea crește mult mai frumos ca persoana după aceea. Trebuie sa îți distrugi vechea ființă pentru a renaște o alta mult mai bună și procesul ăsta de distrugere doare al naibii de tare. Plângi și spui că nu mai poți, că nu înțelegi cum se descurcă alții cu mai mulți copii, că e mult mai greu decât îți imaginai. Și peste câteva luni îți vine să râzi pentru că ce credeai că era greu era de fapt o joacă. Greul devine și mai greu, dar și frumosul devine tot mai frumos. 

Am realizat că părințenia nu poate fi explicată înainte de a deveni tu însuți părinte. Oricât de mult ai încerca, are atât de multe nuanțe, că nu ai reuși. Și nici nu merită explicată. Fiecare are povestea lui. Ce știu sigur e că prima dată trebuie să fie foarte greu ca mai apoi să fie foarte frumos 😊

2023, abia aștept să văd ce noi aventuri urmează!

Ce simte un părinte la început?

Lucrez la articolul ăsta de câteva luni și nu l-am postat încă pentru că am așteptat să strâng mai multe experiențe să pot vorbi în cunoștință de cauză. Încă sunt abia la început, dar am realizat unele aspecte și vreau să le împărtășesc cu viitorii părinți care sunt acaparați de cât de adorabili arată bebelușii în poze și uită de lucrurile din spatele cortinei.

  

Indiferent dacă ești părinte sau nu, știi deja că meseria de părinte e un carusel de emoții, un sus-jos neîncetat, cel puțin în primul an de viață în care dezvoltarea e super alertă și părintele e neexperimentat. 

Știi ce am realizat? Atunci când bebelușul mult dorit și așteptat se naște, simți o avalanșă de emoții pozitive, o bucurie imensă care se transformă în recunoștință zilnică, dar odată ce ajungi acasă și începi să ai grijă de el, inevitabil apare trio-ul vicios: frustrare - furie - vinovăție - cele mai întâlnite emoții când ești părinte de bebe. Cum, Dana? Fix tu? Regina bunei dispoziții și a emoțiilor pozitive? Ei bine, da. Nu zi de zi, în niciun caz, dar periodic, da. De ce apar aceste emoții negative atât de des acum? Gândește-te un pic. Înainte de bebe tu alegeai singur ce vrei să faci cu timpul tău liber, unde să mergi, cu cine să te vezi, ce și când să mănânci. Sigur că râdeai când vedeai comediile de familie și te gândeai că erau exagerate că doar n-are cum să arate un părinte în halul ăla, să n-aibă el timp să facă un duș, să mănânce sau să gândească limpede. Nup, nimic nu a fost exagerat. Și nici nu-i vorba de nopți nedormite. E pur și simplu vorba de așteptări. Te aștepți să mai poți face una-alta și când ai un bebe acasă și dacă ai noroc și e într-o zi bună, chiar poți. Dar sunt și zile în care ți-ai planificat ceva și curând realizezi că acel cuvânt "a planifica" trebuie schimbat în "a dori" și la final să accepți că s-ar putea să nu mai ajungi să faci ce ți-ai dorit. 

Vrei să continui să fii om și după ce devii părinte. Ai dorințe, nevoi și așteptări și tu, nu doar bebe și când se bat cap in cap ale tale cu ale lui uite că apare trio-ul vicios de care vorbeam mai sus. Prima dată ești frustrat că nu poți face X (pune tu aici ce ți se potrivește: mâncare, curățenie, duș, schimbi hainele, verifici un mail, suni pe cineva, etc), amâni, te gândești că o să poți mai târziu, dar nici mai târziu nu reușești, te înfurii că nu doarme deși tot încerci să creezi condițiile ideale de o oră, apoi culminezi cu vinovăție. Săracul bebe, ce vină are el că nu poate să doarmă? Uite, se vede clar că vrea, dar nu reușește. Offf, sunt un părinte rău... Clasicul gând la ca la care ajunge toată lumea...

De fapt, ești doar părinte de bebe și trebuie să renunți la așteptări. Știu, nu vrei sa renunți și la tine. Și-ti amintești ce zic toți: devine mai ușor, ai răbdare. Ideea e că, așa cum trebuie sa te obișnuiești cu tot ce tine de viața de părinte, așa e și cu emoțiile negative ce vin cu ea. Că vrei, că nu vrei, atunci când devii părinte, frustrarea și vinovăția devin două emoții cu care te ”împrietenești” cel mai bine. Deși până atunci nu prea le-ai simțit, odată ce ai un bebe, le vei simți din plin. 

Am învățat că sunt normale și că nu trebuie să mă las condusă de ele. Le las sa existe în mine, apoi încerc să îmi amintesc că totul e trecător si că ce mi-am propus eu sa fac, ce vreau eu sa fac, poate fi amânat sau reorganizat. Până la urmă, când ești părinte toată lumea înțelege că viața ta nu mai e 100% a ta. Și cu toate astea, e frumoasă exact așa cum e dacă știi să găsești momentele pozitive pe care să te focusezi și care să echilibreze balanța emoțiilor. 

Nu am un truc magic pentru tine. Nu știu metode-minune prin care să te relaxezi instant și să fii mama aceea perfectă care credeai că vei fi înainte să devii mamă, poate pentru că nu există. Și până la urmă, fiecare își găsește motive diferite să reziste în momente dificile și să facă față situațiilor provocatoare. Tot ce știu e că trebuie să găsim cumva timpul ăla pentru noi înșine și să ne reîncărcăm bateria. Așa putem s-o luăm de la zero în fiecare dimineață și să fim prezente cu adevărat în viața copiilor noștri. Altfel, existăm doar fizic. Ușor de zis, greu de făcut, așa-i? Știu prea bine...

Listă cu cărți utile pentru bebeluși între 0-2 ani

 

Draga mea mămică,

Dacă ai un bebe sub 2 ani acasă și vrei să devină un mic iubitor de cărți, dar nu știi ce cărți să-i cumperi și de la ce vârstă, pun mai jos o listă cu cele mai îndrăgite cărți ale fetiței mele care sigur merită investiția :) Pe lângă acestea, îți recomand cu mare drag cartea ”Cum să crești un cititor” de Pamela Paul și Maria Russo. Vei găsi acolo o mulțime de informații utile!

Cărți pentru bebe între 0-6 luni:

1. Baby's very first black and white library de la Ed. Usborne

2. Cărți cu fețe de bebeluș - Global Babies 

3. Prima mea carte jucărie - Cuvinte de la Ed. Litera

4. Carticică pentru bebeluși Galt, La fermă

5. Poppy and Sam's Animal Sounds de la Ed. Usborne

Video de prezentare pe canalul Dana cu povești de pe Youtube: https://youtu.be/Zui3rk9nOow

Cărți pentru bebe între 6-12 luni:

1. Cărți cu mecanisme: Colecția ”Joacă-te cu noi” de la Editura Univers Enciclopedic Junior 

2. Cărți cu mecanisme: Colecția ”Joacă-te și descoperă” de la Editura Girasol 

3. Cărți cu clapete: ”Cărticica mea cu ferăstruici: CUVINTE” de la Editura Litera Mică 

4. Cărți senzoriale / textile 

Exemplu: ”Cărticică pentru bebeluși Galt, La fermă” 

5. Cărți cu sunete - ”Poppy and Sam's Animal Sounds” de la Editura Usborne 

6. Prima mea carte jucărie - Cuvinte de la Ed. Litera 

7. Cărți interactive: Colecția scrisă de Sophie Schoenwald și ilustrată de Nadine Reitz de la Editura Univers Enciclopedic Junior  

8. Cărți foarte simple cu animale - ”Pentru tine, ursulețule” și ”Pentru tine, iepurașule” de la Editura Univers Enciclopedic Junior 

9. Cărți cu povești scurte - ”Povești de noapte bună de 5 minute” de Sam Taplin de la Editura Univers Enciclopedic Junior 

Video de prezentare pe canalul Dana cu povești de pe Youtube: https://youtu.be/6B_Je30_atM

Cărți pentru bebe între 12-18+ luni:

1. ”Primele mele 100 de cuvinte” de la Editura Univers Enciclopedic Junior 

2. Carte cu sunete - ”Poppy and Sam's Animal Sounds” de la Editura Usborne 

3. Carte senzorială: ”Baby's very first touchy-feely book” de la Editura Usborne 

4. Carte despre părțile corpului: ”Corpul meu” de la Editura Aramis 

5. Cărți cu clapete: ”Cărticica mea cu ferăstruici: CUVINTE, CULORI și LA FERMĂ” de la Editura Litera Mică  (mai sunt și alte cărți în aceeași colecție. Le recomand cu mare drag!)

6. Cărți cu mecanisme: Colecția ”Joacă-te și descoperă: CULORILE, NUMERELE, CONTRARIILE de la Editura Girasol 

7. Cărți cu mecanisme: Colecția ”Joacă-te cu noi” de la Editura Univers Enciclopedic Junior (Merită cumpărată toată, chiar dacă nu se mai găsește pe site-ul editurii.)

8. Cărți zornăitoare de ronțăit: ”Prima mea carte jucărie - CUVINTE, ANIMALE ȘI LA FERMĂ” de la Ed. Litera 

9. Cutiuțe cu câte 5 cărți bilingve din colecția ”Isteț de mic” de la Editura Corint Junior

- ”Isteț de Mic! Tot ce trebuie să știu” - 0-4 ani

- ”Isteț de Mic! Primele cuvinte” - 0-3 ani 

- ”Isteț de Mic! Lumea animalelor” - 2-5 ani

- ”Isteț de Mic! Lumea în care trăim” - 2-5 ani

10. Cărți-enciclopedie de la Lidl: Colecția IA TE UITĂ - Ce sunt acestea? ”PRIMELE CUVINTE” și ”CULORILE” 

11. Carte germană fără text - ”Mini steps - Primele mele lucruri” 

12. Cărți cu Peppa Pig: ”Colours” de la Editura Usborne și ”Numerele” de la Editura Arthur / colecția Vlad și cartea cu Genius” 

13. Cărți cu puzzle: Colecția Bebe Învață: ”Întrecerea animalelor”, ”Tractorașul de la fermă” și ”Trenulețul de la zoo” de la Editura Litera Mică

14. Cărți pentru dezvoltarea atenției: Usborne baby books - ”Who's fallen asleep? ... is it the fluffy sheep?" și "Who's up in the air? ... is it the little bear?" de la Editura Usborne 

15. Cărți cu mecanisme: ”Baby's very first: Slide and see ANIMALS, UNDER THE SEA și FARM” de la Editura Usborne

16. Cartonașe cu emoții pentru dezvoltarea inteligenței emoționale - ”Flash cards Emotions and Actions Montessori” de la Editura Headu 

17. Cărți interactive: Colecția scrisă de Sophie Schoenwald și ilustrată de Nadine Reitz de la Editura Univers Enciclopedic Junior 

18. Cărți cu Fructe și Legume de la Editura Gama, din colecția Bebe Cunoaște

19. Carte cu povești scurte - ”Povești de noapte bună de 5 minute” de Sam Taplin de la Editura Univers Enciclopedic Junior   

Video de prezentare pe canalul Dana cu povești de pe Youtube: https://youtu.be/Vhqhk7pQv0U

Sper să-ți fie utile aceste recomandări! Te invit să te abonezi canalului meu de Youtube ”Dana cu povești” unde postez săptămânal noi povești pentru copii și pentru părinți! 

Cu mult drag,

Dana 

Ce să faci când nu mai poți

Draga mea mămică,

Știu că uneori simți că nu mai poți și te întrebi dacă ai luat decizia bună în momentul în care ți-ai dorit din tot sufletul un puiuț care să crească în pântecul tău. Știu cât de greu îți e și cât de obosită ești. Te înțeleg perfect când spui că tot ce vrei e să dormi două săptămâni. Tot ce simți acum e absolut normal, indiferent dacă puiul tău are câteva zile, săptămâni, luni sau ani. Nu știai ce te așteaptă, chiar dacă ai citit mult pe tema mămiciei sau dacă ai vorbit cu prietene mămici. Experiența nu se învață și nu puteai ști cum va fi.

Sunt convinsă că atunci când ești doar tu cu tine ai gânduri negre în care te îndoiești de tine și te întrebi ce faci greșit de e atât de greu, în care ești tristă pentru că nu mai ai deloc timp pentru tine, furioasă că nu se întâmplă lucrurile cum ai vrea tu, dezamăgită că e atât de greu și îngrijorată când te gândești la viitor. Cât va mai ține greul ăsta? Când se termină odată? O să pot să fac față? O să-i iasă odată dinții? O să treacă odată regresia interminabilă a somnului? O să meargă odată singur? O să mănânce odată totuși din ceea ce-i gătesc cu atâta drag? Sunt multe frici și neliniști și fiecare dintre noi are cel puțin una. Nu există mămică care să nu fi zis la un moment dat, cel puțin o dată, "nu mai pot". E firesc să crezi că nu mai poți. Și vreau să-ți spun un secret. Nu trebuie să poți tu singură. Nu ești și nu vei fi niciodată singură pe lume. Există tribul tău de mămici din grupul La Primul Bebe care te susțin orice-ar fi, există familia ta care chiar dacă e la distanță te poate susține printr-un telefon sau apel video și cu siguranță multe alte persoane din viața ta la care nu te poți gândi acum pentru că "nu mai pot" doare prea tare.

Știu că dacă îți promit că o să fie bine o să rãsufli neîncrezătoare și o să mă întrebi "Când?" cu ochii în lacrimi. Știu și că dacă îți spun că ești cea mai bună mămică pentru puiul tău o să te simți exact opusul. Așa că îți spun așa și vreau să mă crezi: faci tot ce poți cu ceea ce știi acum. Greul ăsta de care îți e ție frică și care crezi că nu se va termina niciodată e temporar, promit. Sunt zile și zile și etape și etape și pentru adulți, e normal să fie așa și pentru copii.

Știi ce vreau de la tine? Să-ți amintești de ce ai vrut acest puiuț în viața ta de la început și să te gândești la calitățile interioare pe care le admirai la tine înainte să fii mamă și să le pui la lucru. Nu ai dispărut cu totul după ce ai născut, chiar dacă uneori așa pare. Ești mult mai puternică decât crezi și poți mereu puțin mai mult decât simți.

Încearcă să vezi lumea prin ochii puiului tău. El nu știe ce e lumea asta mare, nu cunoaște nimic din ceea ce tu cunoști tu deja, nu știe cum să se liniștească când e frustrat sau furios, nu știe ce sunt acelea reguli și de ce trebuie să le respecte, vrea doar să exploreze și să cunoască tot ce e atât de nou pentru el. Gândește-te că nu face nimic intenționat ca să te supere pe tine. Nu știe altfel. Amintește-ți cum erai când tu însăți erai doar un pui de om. Ce aveai nevoie de la părinții tăi? Cum ai fi vrut să vorbească cu tine? Ce ai fi vrut să facă?

Nu ești singură și mereu există cel puțin o persoană cu care poți vorbi când simți că nu mai poți și care va fi acolo să te asculte fără să te judece și să te înțeleagă 100%. Greul e temporar, vor veni și zile mai line și apoi îți vei aminti singură de ce iubești să fii mămica puiului tău. Dacă vrei să ai ceva palpabil, scrie cât de des poți ce iubești la copilul tău și pune bilețelele într-un borcan. Deschide borcanul de fiecare dată când simți că nu mai poți și citește. O să plângi, te asigur, dar vor fi lacrimi vindecătoare ce vor aduce pacea de care ai nevoie.

Ești magică! Ai dat naștere unei minuni! Poți trece prin orice greu și peste orice "nu mai pot"! Puiul tău drag te iubește și are nevoie de tine. Ia o pauză, respiră adânc, ascultă melodia preferată, apoi du-te înapoi și ia-l în brațe și mulțumește Cerului că-l ai și e al tău. Ești binecuvântată să fii mămică!

Cu mult drag,

O mămică ca și tine

De la 12 la 18 luni

Eheeei, multe s-au schimbat în 6 luni bebelușești care sunt ca 6 ani omenești. Să le luăm pe rând: 

Asta mi-am notat la aproape 12 luni:

- Se întoarce stând în șezut spre orice direcție o interesează

- Se ridică în picioare ținându-se de mine 

- Se ridică de pe spate în fund singură 

- Merge in 4 labe cu spatele ca racul 

- Are mișcări de a se pune în 4 labe dar încă nu e acolo 

- Arată cu indexul unde vrea sa meargă sau obiectul pe care îl dorește 

Și așa suntem acum: 

Dezvoltarea motorie:

Lili are o întârziere motorie căreia nu i-am identificat cauza deși am făcut toate analizele și ecografiile recomandate și, deși majoritatea copiilor merg singuri deja de câteva luni, ea încă merge doar susținută de mâinile noastre. Simt că își va da drumul foarte curând și ce e interesant e că și taticul ei tot la 18 luni a mers singur pentru prima dată. Acum 6 luni eram convinși că nu va merge în patru labe deloc, dar am ajuns acolo la 14 luni. Facem kinetoterapie săptămânal de 6 luni și vom continua până la 2 ani, cel mai probabil. 

Dezvoltarea cognitivă:

E foaaarte atentã la detalii (mereu a fost) și observă fiecare lucrușor cât de mic din cărți sau din lumea înconjurătoare atunci când o atrage ceva (ex. o pisicuță, ceva roșu, o umbrelă). Are și memorie foarte bună pentru că ține minte cum fac animalele când o întreb sau le vede în imagine, știe să-mi arate părțile corpului, știe pașii îmbrăcatului și dezbracatului. 

Dezvoltarea limbajului:

Hinta a fost multă vreme cuvântul ei preferat. Acum cuvintele ei preferate se schimbă de la o zi la alta. Acum câteva săptămâni era "Baaaa" care e Bart, cățelul nostru. Zilele trecute era "gata" și acum pare să fie "așa". Fiindcă ea aude 3 limbi in jurul ei (elvețiană de la soțul meu, română de la mine și engleză vorbită între mami și tati), era normal să-și dea drumul mai târziu. Înțelege TOT și de aproximativ o lună și-a dat drumul bine și la limbajul expresiv. Repetă aproape tot ce spun (câte o silabă, deocamdată) și de câteva luni știe să facă sunetele animalelor (oița, capra, vaca, pisica, cățelul, calul, găina, broscuța, rața, leul și tigrul). E adorabilããã! Mai ales când spune "pa-pa" la început și la final când întâlnește pe cineva sau când reușește să facă ceva singurã și "ne trimite la plimbare" :)) Suntem curioși daca va folosi și elvețiană sau engleza ori rămâne mai mult la română. Am observat că apelează la română când vrea sa se exprime. Las la final o listă cu silabele/cuvintele pe care le spune acum la 18 luni. 

Dezvoltarea emoțională:

Încă nu înțelege emoțiile celorlalți foarte bine (de ex. când îi spun că mă doare sau când mă vede tristă), dar bucuria e molipsitoare. Zâmbește și râde și ea când mă vede pe mine că fac asta. Iubește un joc de carduri cu emoții și mi le tot dã să îi arăt cum face un om furios, speriat, trist, vesel. E adorabilă cum face și ea "Iooooi, vaaai" și își pune mâinile pe cap - cel speriat.

Dezvoltarea socială: 

Anxietatea de separare a fost în forță în ultima lună. Nu voia să stea sau să se plimbe cu nimeni altcineva decât cu mami de cele mai multe ori, ceea ce a făcut perioada foarte obositoare pentru mine. Altfel, începe să-i placă foarte mult copiii și mersul in parc, să îi observe și să interacționeze cu ei. 

Autonomie personală: 

Nu mai vrea să îi dau eu cu lingurița și alege să mănânce singura de la 1 an și 2 luni - ori cu mâna ori cu lingura / furculița. Are o manualitate foarte bună. De fiecare dată nimerește gurița și e foarte mândră că reușește. 

Hrana:

Nu mai vrea mâncare separată de pe la 1 an. Vrea tot ce mâncăm noi, exact ce mâncăm noi. Ei îi punem fără sare și apoi nouă ne adăugăm câtă avem nevoie. Din cauză că vrea exact mâncarea noastră trebuie să avem mare grijă ce mâncăm și nu mai cumpărăm mâncare procesată (salam și alte mezeluri), deci ne face și un bine sănătății noastre Lili mică 😅 Am observat că îi plac mult omleta, căpșunile și afinele, dar mănâncă cam orice. Suntem foarte norocoși ❤️

Ce îi place:

- să mănânce singură 

- să îi cântăm cântecelul Degețelul (foarte, foarte, foaaaaaaaarte des 😂)

- să îl strige și să se joace cu Bart, cățelul nostru

- să tragă pisica de coadă (literal 😂)

- să se uite în cărți

- să bage și să scoată lucruri din cutii / dulapuri

- să se plimbeeee cu ajutorul nostru (au, spatele meu!😅)

- să urce și să coboare scările de ff multe ori 

- ochelarii, umbrelele

Ce nu ii place:

- kinetoterapia!!! Dar e musai și ajută mult

- să i se schimbe scutecele și să fie îmbrăcată 

- să fie pusă jos când ea vrea să stea în brațe 

- să fie spălată pe păr, dar am găsit o soluție 

Ce a fost ușor:

- nu am avut salturi mentale și pusee de creștere, deci a fost o perioadă linã (n-am simțit nici regresia de somn de la 18 luni, sper să nu apară întârziată)

- am comunicat mult mai ușor cu ea și acum știm ce (nu) dorește de cele mai multe ori pentru că spune DA și NU 

- să o punem la somn noaptea (yassss!)

- că începe să mă strige pe mine (Mamiii) în loc să plângă noaptea când se trezește ❤️

Ce a fost greu:  

- trecerea la un singur somn la 13 luni înseamnă muuuult timp treazã

- nevoia de a găsi activități sau jocuri care sã o   țină ocupată și curioasă

- anxietatea de separare la cote maxime de la 18 luni  

Concluzia? 

Viața cu Lili a fost în același timp provocatoare, dar și mult mai ușoară decât acum un an, de exemplu. Faptul că începe să se exprime verbal ne ajută enorm să-i putem răspunde nevoilor și începem să ne bucurăm tot mai mult de timpul petrecut împreună. 

#PerluțãDeGãlușcuțã

Lili spune: 

Mama, Mami

Daddy 

Me - mergem / MeMeMe (mergem CHIAR ACUM!😂 She gets "patience" from her mommy 😂)

Papi - șlapii 

Caca - carte

Ca - ceai, geaca, portocala, casa

BaBaBa - Bart 

Pa - parc 

Pepe - papucii 

Be - Buricul, Becul  

Apa - apa, iapa, ceapa 

Tete, titi - țiți

Gata

Nani

Ata - asta

Ma - pijama 

Așa 

Babi - baie

Aine - hainele  

Inta - hinta

Abã - iarbã

De - Lidl 

Pe - cu plăcere 

Tete - șosete

Tedi - Freddy 

De - Degețelul

Aide - haide 

Te - stelele

Na - luna 

Iaaaa - calul 

Beee - oaia

Baaa - capra

Mmmm - vaca

Uãuãuãu - cățelul

Maaau - pisica 

Pocpocpoc - găină 

Pipi 

Caca

Bebe

Ca - cald

Ga - galben 

Ba - albastru