Showing posts with label mamicie. Show all posts
Showing posts with label mamicie. Show all posts

Wednesday, 27 October 2021

Ce am învățat în 6 luni de mămicie

 


E cert, am supraviețuit primelor 6 luni ale vieții de mămică și cred că merit o statuie :D Sau cel puțin un pahar de șampanie pentru copii :))) (știți voi faza cu alăptarea, că ziceam ”vin” dacă era voie :P) Am învățat multe în ultimele 6 luni și simt că am acumulat multă experiență practică ce înainte îmi lipsea pentru a înțelege pe deplin prin ce trec săracii părinți cu adevărat. Mă voi rezuma la a spune că toate zicalele despre părinți care circulă pe internet sunt adevărate! Am descoperit de ce pot părinții să meargă mai departe zi după zi, indiferent cât de greu a fost până atunci: uiți. Uiți tot greul dinainte și îți amintești doar zilele frumoase. Creierul ăsta al nostru e tare șmecher! Ce e clar e că în primele 6 luni, viața ta se rezumă la copil și toate discuțiile pe care le vei avea cu ceilalți vor conține informații despre ce mai face bebe, cât a crescut, ce știe să facă, dacă doarme/mănâncă bine. Am devenit un mic expert în creșterea bebelușilor pentru că am citit foarte mult pe grupul de mămici despre cuvinte care înainte îmi erau străine ca ”puseu de creștere”, ”salt mental”, ”regresie a somnului” și acum pot să diferențiez între ce e normal și ce nu. În ultimele 6 luni am învățat că: ... viața dinainte de bebe e un capitol încheiat și că nu se mai poate să revii la ea exact așa cum era înainte. Și dacă aș avea timpul necesar, m-aș gândi mereu la ce face Lili și mi-ar fi dor de ea, deci odată cu bebe, viața s-a schimbat pentru totdeauna. Am realizat că dacă înțelegi că e normal si că trebuie să îți schimbi prioritățile, vei fi ok. Asta nu înseamnă că situația nu te va frustra totuși uneori, mai ales când ai nevoie de 5 minute ale tale de respiro. ... pentru sănătatea psihică a mamei, e esențial să aibă ajutor. Tata, bunici, prieteni, nași, oricine poate da o mână de ajutor. ... tot pentru sănătatea psihică a mamei, e super important să aibă un hobby sau o activitate care să o ajute să se relaxeze și să nu înnebunească când e super greu. Nu avem mereu timp de asta, dar ce bine când avem! ... urăsc capsele și iubesc fermoarele, că nu contează cum arată hainele/pijamaua/sacul de dormit, contează să fie funcționale, că salopetele nu sunt recomandate pentru sistemul de purtare ca să nu rănească piciorușele bebelușului. ... e important să investești într-un sistem de purtare de calitate pentru că îți va deveni cel mai bun prieten în momente dificile. Dacă ar fi să schimb ceva, aș cumpăra o Manduca de la naștere în loc să achiziționez și un wrap elastic și mai apoi sistemul de purtare. ... erupția dintilor NU apare așa repede. La noi nu au ieșit încă dinții, deși știm că sunt sub gingie și urmează să iasă. Nu înseamnă că ies dinții atunci când bebelușii au salivație abundentă, bagă tot în guriță și se liniștesc cu jucării de dentiție. Erupția durează săptămâni de zile. E un proces lent și da, gelurile specifice ajută. La noi Dentinox a făcut minuni. ... când iei temperatura bebelușului intrarectal se scad 0,5 grade. Doar dacă e peste 38 de grade se consideră febră, iar aceasta e normală după vaccin. ... somnul bebelușilor e atât de impredictibil încât nici după 6 luni nu pot face un program sau planifica o întâlnire să știi sigur că la ora X va dormi. Azi doarme 30 min, mâine 2 ore, poimâine 40 min în aproximativ același interval, dar nu la aceleași ore mereu. ... când un bebe vrea sa doarmă, dar nu reușește, pune-l în marsupiu sau du-l la plimbare sau cu mașina. It helps! ... când un bebe plânge, de cele mai multe ori are nevoie sa fie ținut în brațe. Ah! Uscătorul de păr încă face minuni la noi pentru momentele când bebe nu se liniștește în brațe sau în marsupiu. ... dormitul împreună cu bebe în același pat (mama-bebe) face bine somnului peste noapte al mamei. Eu nu țin minte să fi avut nopți în care să nu fi dormit. Nu am avut niciodată problema asta pentru că alăptatul culcat noaptea salvează vieți. Inclusiv pe a mea! ... regula celor 90 de minute legată de perioada de veghe funcționează doar între 3-5 luni. De la 5 luni perioada de veghe se mărește la 2h-2:30h. ... regresia somnului de la 4 luni e absolut oribilă dacă înainte aveai un bebe liniștit și vesel (cazul nostru), dar nu simți musai diferența dacă aveai un bebe mereu agitat și energic. La noi a durat vreo 5 săptămâni și deși la început pare teribil de greu, te obișnuiești și spre final e normal. Atâta timp cât înțelegi că e o perioadă trecătoare, te liniștești și tu și trece tot mai repede. ... de la 5 la 6 luni te simți în luna de miere cu bebe. Își revine și doarme mai mult, începe să fie foarte atent la detalii micuțe din jurul lui, sa fie interesat de ce mănânci și bei și începe să fie pregătit pentru diversificare. ... poți începe diversificarea la 5 luni și jumătate dacă bebe e interesat de mâncare pentru că oficial bebe are 24 de săptămâni atunci (deci 6 luni). ... fiecare doctor are altă părere despre ce, cât și când trebuie să îi dai la bebe să mănânce și cel mai bine e să nu fii stresat și să-ți urmezi intuiția. La fel și-n toate celelalte capitole legate de bebe. ... când ai un copil, înveți să apreciezi lucrurile mici ale vieții la un cu totul alt nivel. Mici adică alea scurte. De exemplu mâncat cina în 5 minute de liniște, să poți să lucrezi la acest articol cât timp tati îl plimbă pe bebe, un duș cu balsam cu tot, ceva de genul :))) ... lucrurile cu bebe în preajmă se fac încet sau foarte încet: dacă înainte de bebe ceva dura 1-2 ore, acum durează 1-2 zile (de ex. curățenia). ... singurul lucru predictibil despre bebeluși e... că sunt impredictibili! :)) Cel mai bine pentru tine e să nu ai așteptări mari de la un copil. Fii flexibil și ia fiecare zi așa cum vine, fără să te superi dacă lucrurile nu merg cum îți doreai. Cred că la urma urmei, când ai un copil e foarte important să rămâi relaxat, cât poți tu de flexibil și să urmezi semnele pe care le dă bebelușul tău. Nu poate dormi la 4 noaptea pentru că a adormit la 19? Asta e, lasă-l să gângurească și fii acolo lângă el cu o sărutare sau un ținut de deget dacă ești treaz. Va aprecia mult mai mult pe termen lung. Ah! Și dă-i nasul să ți-l pape. Lili iubește asta și ne distrăm amândouă copios de fiecare dată când face asta 😆 Sigur că sunt unele zile când îți vine să te iei și să te tot duci, când nivelul de cortizol crește până peste măsură și nu mai poți, mai ales dacă ești singură, DAR zilele acelea sunt trecătoare și da, e greu, dar MERITĂ! Când îl vezi pe bebe cum creste și începe să înțeleagă lucruri și să facă lucruri ca un om mare, e așaaaa magiiiic! Îmi va fi dor de mânuțele ei micuțe, de gângurit și dat din piciorușe, dar abia aștept tot ce va urma!

Saturday, 7 August 2021

Despre stres și (ne)somn în mãmicie

 


   Am așa de multe lucruri de spus, încât trebuie sa închid ochii puțin și să mă adun. 

   (Câteva respirații mai târziu) 

   Azi-dimineață, primul mesaj pe care l-am scris colegelor de maternitate pe grupul nostru a fost "Fetelor, să vă pregătiți, vin o serie de schimbări la 4 luni pe care le văd deja la Lili (nu, nu îs salturi mentale sau pusee de creștere)". Nu tu, "Neața, mămici minunate și puternice, soarele e pe cer, se anunță o zi minunată!" sau vreun alt fel de încurajare. Nu. "Pregãtiți-vã de atac, vine o nouă bătălie!" A fost nevoie de un "Vai Dana, așa dimineață și așa vești nașpa" să realizez că e chiar trist că am început ziua așa... Eu care găsesc soarele în orice, eu care mai mereu sunt pozitivă. Și ulterior am înțeles de ce. Zilele astea mă gândeam că treaba asta cu a fi părinte e ca un fel de război și că fiecare zi e o nouă bătălie. Unele bătălii le câștigăm (pruncii adorm repede, dorm mult, sunt veseli, nu plâng), altele le pierdem (opusul la prima paranteză), dar războiul continuă non-stop, fie că vrei, fie că nu. Îți dai seama cum am ajuns sa gândesc? În termeni de "război" și "a câștiga bătălia". Și ce se întâmplă dacă nu câștig bătălia? Mă biciuiesc din nou și din nou pentru că sigur nu am fost eu destul de pregătită să știu ce să fac pentru a o câștiga. De ce? Pentru că stresul de a a face totul perfect își spune cuvântul după doar 3 luni și jumătate în care nu doar eu, dar și alții așteaptă muuulte de la mine (sau așa cred eu). Ne comparăm zi de zi cu ceilalți, atât pe noi cât și bebelușii, iar asta e cel mai rău lucru pe care îl putem face. "Al meu doarme toată noaptea", "al meu doarme foarte bine ziua", "al meu..." Deja mă doare capul.

   Citisem zilele trecute că "creierul nostru e făcut să ne ajute să supraviețuim, nu să ne facă fericiți" și exact așa e. Dacă îl lăsăm în pace, va găsi probleme de rezolvat în fiecare zi. Daca stau bine să mă gândesc, în ultimele zile m-am trezit mereu cu cate o problemă. Și la final de zi era fiecare rezolvată și mă simțeam bine. Se pare că (ne)somnul bebelușului meu e cea mai mare enigmã pe care încă nu am dezlegat-o și mă stresează așa de mult că azi, plecând la plimbare în parc "să doarmă copilul" care numai nu mai adormea, am simțit că nu mai pot. Că mi s-au adunat așa multe zile de "trebuie să doarmă bebe", "musai după 1 ora jumate, așa zice regula celor 90 minute", încât după câteva zile în care totul a mers bine și regula asta minune a funcționat, o zi ca azi în care nimic nu mai funcționează a pus capac la tot. Știi de ce? Pentru că pun prea multă presiune pe mine. La fel ca o grămadă de proaspete mămici... aproape toate, probabil. 

   Glumeam cu colegele de salon că dacă ar fi sa tragem o concluzie, am putea zice că "dacă viața ta e plictisitoare și vrei sa fie palpitantă și impredictibilă, devino părinte! Niciodată nu știi ce aduce ziua de mâine!" Problema e că odată cu impredictibilitatea asta vine și stresul pentru că suntem obișnuiți să putem controla efectul acțiunilor noastre și ghici ce? Cu bebelușii, nu putem. Azi reacționează așa, mâine altfel, azi dorm când îi scoatem afară, mâine nu. Și așa am ajuns la marea descoperire a zilei: ieșirile în parc ar trebui să fie în primul rând pentru noi, părinții, și abia apoi pentru bebeluși. Dacă dorm, bine, daca nu, asta e, dar macar noi ne mai limpezim mintea și ieșim din rutina istovitoare de acasă. La urma urmei, dacă noi suntem ok mental și emoțional, și copiii sunt. Așa că, mai puțină presiune pe noi, mai mult respirat aer curat și să uităm de bătălii și războaie. Doar o viață avem și copiii o fac mai bună dacă știm la ce sa fim atenți 😌

P.S. Bineînțeles că până la urmă Lili a adormit, dar a fost nevoie să pasez căruciorul soțului meu și să mă concentrez pe ce e în jurul meu, nu pe ce e înăuntrul meu. 



3 ani de Lili

3 ani de când e Lili cu noi. Wow. Pare o eternitate! S-au întâmplat atât de multe și s-au schimbat atâtea încât parcă e o viață de om! Și în...