Cel mai bun cadou pentru o mămică

   Urmează ziua de naștere a unei mămici dragi ție? Ai o prietenă care va deveni mămică în scurt timp și vrei să-i dăruiești ceva? Am soluția universală: T I M P. 

   Oferă-i timp pentru EA, pentru că sigur n-are. Întreab-o pe ea ce vrea să facă cu timpul: un duș, un somn, un prânz în oraș, un film la cinema, un masaj, o manichiură, o cafea la cafeneaua preferată, o ce vrea ea.  Nu o întreba ce hăinuțe, scutece, altceva să îi cumperi (acelea oricum sunt pentru bebe, nu pentru ea). Garantez că o mămică cu cu copil până într-un an (cel mai probabil și după) are nevoie de timp pentru ea. Și cel mai bun lucru pe care-l poți face e să stai tu cu bebe cât ea face lucrul acela care odată cu nașterea bebelușului a devenit un citybreak: un citybreak în baie pentru un duș. Unul în bucătărie pentru un mic dejun din resturile de la bebeluș sau o cafea rece. Cam așa. 

   Așa că, data viitoare când vrei sa faci un cadou unei mămici, nu mai cheltui bani și oferă o experiență gratuită muuuult mai dorită decât orice altceva. Îți promit că mămica aceea îți va mulțumi și nu va uita niciodată ce ai făcut pentru ea. 

De la 6 la 9 luni - ape line și noi furtuni

   Timpul tace și trece și uite așa au mai trecut 3 luni care au părut ca 3 zile. 

   După faimoasa și temuta regresie a somnului de la 4 luni (care-a ținut 5-6 săptămâni, apropo), viața alături de bebe Lili a redevenit cea pe care o cunoșteam înainte: plină de veselie, gângurit și curiozitate. Nu am nicio amintire neplăcută din lunile care au urmat, așa că, dacă ești părinte de bebe aflat la prima regresie a somnului și speri să primești puțină alinare citind această postare, află că totul e trecător, chiar și cele mai temute regresii ale somnului. Că tot vorbim despre ele... tocmai a început alta. Cică ar fi fost una și la 6 luni, dar noi n-am simțit nimic. Am avut lucruri mult mai importante pe care să ne concentrăm, de exemplu că Lili a început diversificarea. Eram curioasă cum va fi și care vor fi alimentele ei preferate. N-am avut niciodată emoții că nu va dori să mănânce pentru că și eu și soțul meu suntem mari gurmanzi și iubim să gătim așa că Lili a avut ocazia să ne vadă gătind și mâncând de-o mulțime de ori până să guste primele mese solide. Apropo, în caz că sunteți curioși, IUBEȘTE iaurtul! Dacă ar putea, ar mânca doar iaurt de 3 ori pe zi :))) Ghici de ce! Și eu iubesc iaurtul și am mâncat muuult în sarcină! De fapt, Lili are o preferință clară pentru tot ce am mâncat eu cu precădere cât era ea în burtică. Avocado și nucile sunt un alt exemplu bun pe lângă iaurt :)

Ce s-a schimbat la Lili de la 6 la 9 luni?

- E super independentă și mobilă: se apleacă mult, se joacă singură și bagă tooooooot ce prinde în gură

- Teoretic a trecut la 2 somnuri, practic, de când cu regresia de la 9 luni, uneori are iar 3... Nicio zi nu e la fel ca cealaltă, așa că le luăm cum vin :)

- A început să vorbească! Spune ”da” sau mai degrabă ”dadadada” de la 7 luni și ”tata” de la 9. E suuuper adorabilă!

- O dor gingiile rău de tot de câteva luni și chiar dacă mi s-a spus că dinții stau să iasă, niciun dinte nu a ieșit încă...

- Nu credem că se va târî pentru că nu pare interesată. În schimb iubește să o punem în picioare și stă foarte bine pe ele... Sunt curioasă dacă va sări peste târât sau nu.

- Are prima ei răceală. Nas înfundat, muuuci și siropel. Cea mai bună prietenă? Batista bebelușului la care plângea la început, dar cu care acum s-a obișnuit.

Ce s-a schimbat la mine?

- Nu mai țin evidența puseelor de crestere și a salturilor mentale pentru că, așa cum spun prietenele mele mămici, mereu se întâmplă ceva.

- Iau totul așa cum vine și nu mă mai stresez dacă azi nu doarme la ora X la care a dormit în ultimele zile. Nici măcar perioade de veghe nu mai țin. She's the boss and I let her choose what she wants to do.

Care sunt noile furtuni?

Regresia de la 9 luni care pare muuuult mai amenințătoare ca cea de la 4 luni, dar cu care deja ne-am obișnuit (sper să fie pe final) și prima ei răceală pe care am învățat să o gestionăm deși la început eram cam confuzi.

Până la urmă să fii părinte e cam așa: Simți că după X luni ai totul sub control, dar viața îți demonstrează că de fapt mai ai muuulte de învățat. Și uite așa, continuăm să învățăm împreună cu Lili: ea despre viață și noi despre ea :)

Ce înseamnă ”e greu, dar frumos să fii părinte”?

     De 2-3 luni Lili se schimbă încet dintr-un bebe într-o fetiță care râde, povestește, dansează și se joacă muuult cu noi sau singurică (așa ca în poză) și cumva, nu știu cum, am fost scutiți de monștrii ăia urâți numiți Regresia de la 6 luni, Salturi și Pusee de Creștere de pe parcurs (sau nu le-am simțit). A fost rai lunile astea, așa că, am și uitat momentele mai grele și n-am cum să scriu despre altceva azi, așa că hai să povestim despre ce înseamnă de fapt ”e greu, dar frumos să fii părinte”.

   E greu să fii părinte pentru prima oară pentru că habar n-ai ce e normal și ce nu, când trece greul și ce să faci să treacă mai ușor. Oricât ai citi încercând să te pregătești, realitatea e mereu diferită, mai ales că cei mici sunt și ei diferiți. DAR!!! Doamne, ce bine că există acest DAR! E atââât de mișto să fii părinte! Hai să-ți spun de ce:

- Îți reamintești cum a fost să fii tu copil și redevii copilul de atunci.

- Poți să te prostești cât vrei tu de mult pentru că cu atât mai mult va râde copilul tău!

- Ai voie să te JOCI cu toate jucăriile pe care ai fi vrut să le ai ca și copil și acum poți să le cumperi singur!:)))

- Te topești de fiecare dată când te uiți în ochii copilului tău care se uită la tine ca la un Dumnezeu pentru că exact asta ești pentru el și nimic nu e mai magnific și mai grozav decât să știi că ești atât de important și contezi atât de mult pentru cineva.

- Ai oportunitatea extraordinară de a fi acolo zi de zi lângă puiul de om care crește sub ochii tăi și capătă noi abilități care te surprind de la o lună la alta și te fac să te întrebi iar și iar ”Oare prin ce magie știe corpul uman să creeze un alt corp mic, perfect, care să conțină și personalitatea unui pui de om care e 50% eu și 50% tati?”

- Râdeți atât de mult împreună! E așa de hrănitor râsul ăsta care îți dă speranță și încredere că nu e doar greu! Practic viața cu un copil e ca și cum te-ai uita non-stop la clipuri amuzante cu copilași pe internet. N-ai cum să nu te distrezi!

- Am realizat că oricât de greu e să fii părinte, dacă știi să ceri ajutor, mereu, MEREU este cineva care te poate ajuta să fie totul mai ușor. Trebuie doar să vrei să spui cuiva :)

- VA URMA -

21 de motive de recunoștință la final de 2021

   Azi se termină primul an de când o avem pe bebe Lili cu noi, prima dată în burtică și apoi 8 luni zi de zi dormind lângă noi. Deși viața de mămică e un rollercoaster continuu care te trece printr-o multitudine de emoții și stări zi de zi și da, oboseala te ajunge la un moment dat, știam de la început și încă știu că această călătorie magică și neașteptată ca un film bun pe Netflix merită fiecare secundă. E greu, dar merită. Iată că am ajuns și eu la aceeași concluzie ca toți părinții de pe internet. 

   Uneori viața de mămică e plină de salturi mentale, pusee de creștere, regresii de somn sau erupții dentare, dar chiar și în mijlocul acestor furtuni avem o mulțiiiime de motive să fim fericiți că suntem părinți. Iată motivele mele pentru care sunt recunoscătoare de când sunt mămica lui Lili:

1. Nașterea și recuperarea au fost foarte ușoare.
2. Lili e sănătoasă și nu s-a îmbolnăvit deloc până acum.
3. Nu a avut colici luni de zile, ci doar vreo 2 săptămâni și acelea cu simptome ușor de gestionat
4. Nu am avut niciodată nopți albe pentru că în general trezirile sunt foarte blânde și de multe ori insesizabile fiindcă dormim împreună.
5. Lili e un bebe super vesel, liniștit și ușor de crescut.
6. De obicei adoarme ușor peste zi și seara.
7. Îi place să îi citesc cărți și are răbdare până la final.
8. Apreciază culorile / arta și zâmbește laaaarg de fiecare dată când vede tabloul meu preferat atârnat în living - Sărutul lui Klimt
9. Funcționează metodele de liniștire în erupții și reușim să trecem destul de ușor peste dureri (geluri de erupție, suzetă de erupție).
10. Face progrese uimitoare de la o săptămână la alta.
11. Soțul meu a stat acasă cu mine de la început și a gătit și a avut grijă de casă ca eu să am grijă doar de Lili.
12. Prietenii și familia au fost super săritori și ne-au ajutat mult.
13. Nu am avut depresie post-partum.
14. Deși a fost greeeu la început cu alăptarea, cu ajutor din partea cumnatei și a prietenelor mămici, am reușit să trec peste și apoi totul a fost ok.
15. Am colegele de salon cu care vorbesc aproape zilnic și ne susținem reciproc și cel mai tare grup de mămici La Primul Bebe.
16. Primul lucru pe care îl face când se trezește e să îmi zâmbească și să îmi ia fața în mâini și ultimul să mă prindă de deget cu mânuța când suge și adoarme și asta mă face să îmi amintesc mereu cât de mult iubesc să fiu mămica ei.
17. Iubește să danseze cu noi.
18. Mănâncă bine aproape orice și iubește mâncarea în general.
19. Mereu a stat liniștită în scoică și acum în scaunul de mașină și îi place cu mașina.
20. Am primit haine și obiecte utile de la prietene mămici și nu a fost nevoie sa cumpăr chiar totototot.
21. Am reușit să mă ocup și de (alte) proiecte personale în timp ce am fost mămică și asta m-a ajutat foarte mult la echilibrul emoțional.

Ce am învățat în 6 luni de mămicie

 

E cert, am supraviețuit primelor 6 luni ale vieții de mămică și cred că merit o statuie :D Sau cel puțin un pahar de șampanie pentru copii :))) (știți voi faza cu alăptarea, că ziceam ”vin” dacă era voie :P) Am învățat multe în ultimele 6 luni și simt că am acumulat multă experiență practică ce înainte îmi lipsea pentru a înțelege pe deplin prin ce trec săracii părinți cu adevărat. Mă voi rezuma la a spune că toate zicalele despre părinți care circulă pe internet sunt adevărate! Am descoperit de ce pot părinții să meargă mai departe zi după zi, indiferent cât de greu a fost până atunci: uiți. Uiți tot greul dinainte și îți amintești doar zilele frumoase. Creierul ăsta al nostru e tare șmecher! Ce e clar e că în primele 6 luni, viața ta se rezumă la copil și toate discuțiile pe care le vei avea cu ceilalți vor conține informații despre ce mai face bebe, cât a crescut, ce știe să facă, dacă doarme/mănâncă bine. Am devenit un mic expert în creșterea bebelușilor pentru că am citit foarte mult pe grupul de mămici despre cuvinte care înainte îmi erau străine ca ”puseu de creștere”, ”salt mental”, ”regresie a somnului” și acum pot să diferențiez între ce e normal și ce nu. În ultimele 6 luni am învățat că: ... viața dinainte de bebe e un capitol încheiat și că nu se mai poate să revii la ea exact așa cum era înainte. Și dacă aș avea timpul necesar, m-aș gândi mereu la ce face Lili și mi-ar fi dor de ea, deci odată cu bebe, viața s-a schimbat pentru totdeauna. Am realizat că dacă înțelegi că e normal si că trebuie să îți schimbi prioritățile, vei fi ok. Asta nu înseamnă că situația nu te va frustra totuși uneori, mai ales când ai nevoie de 5 minute ale tale de respiro. ... pentru sănătatea psihică a mamei, e esențial să aibă ajutor. Tata, bunici, prieteni, nași, oricine poate da o mână de ajutor. ... tot pentru sănătatea psihică a mamei, e super important să aibă un hobby sau o activitate care să o ajute să se relaxeze și să nu înnebunească când e super greu. Nu avem mereu timp de asta, dar ce bine când avem! ... urăsc capsele și iubesc fermoarele, că nu contează cum arată hainele/pijamaua/sacul de dormit, contează să fie funcționale, că salopetele nu sunt recomandate pentru sistemul de purtare ca să nu rănească piciorușele bebelușului. ... e important să investești într-un sistem de purtare de calitate pentru că îți va deveni cel mai bun prieten în momente dificile. Dacă ar fi să schimb ceva, aș cumpăra o Manduca de la naștere în loc să achiziționez și un wrap elastic și mai apoi sistemul de purtare. ... erupția dintilor NU apare așa repede. La noi nu au ieșit încă dinții, deși știm că sunt sub gingie și urmează să iasă. Nu înseamnă că ies dinții atunci când bebelușii au salivație abundentă, bagă tot în guriță și se liniștesc cu jucării de dentiție. Erupția durează săptămâni de zile. E un proces lent și da, gelurile specifice ajută. La noi Dentinox a făcut minuni. ... când iei temperatura bebelușului intrarectal se scad 0,5 grade. Doar dacă e peste 38 de grade se consideră febră, iar aceasta e normală după vaccin. ... somnul bebelușilor e atât de impredictibil încât nici după 6 luni nu pot face un program sau planifica o întâlnire să știi sigur că la ora X va dormi. Azi doarme 30 min, mâine 2 ore, poimâine 40 min în aproximativ același interval, dar nu la aceleași ore mereu. ... când un bebe vrea sa doarmă, dar nu reușește, pune-l în marsupiu sau du-l la plimbare sau cu mașina. It helps! ... când un bebe plânge, de cele mai multe ori are nevoie sa fie ținut în brațe. Ah! Uscătorul de păr încă face minuni la noi pentru momentele când bebe nu se liniștește în brațe sau în marsupiu. ... dormitul împreună cu bebe în același pat (mama-bebe) face bine somnului peste noapte al mamei. Eu nu țin minte să fi avut nopți în care să nu fi dormit. Nu am avut niciodată problema asta pentru că alăptatul culcat noaptea salvează vieți. Inclusiv pe a mea! ... regula celor 90 de minute legată de perioada de veghe funcționează doar între 3-5 luni. De la 5 luni perioada de veghe se mărește la 2h-2:30h. ... regresia somnului de la 4 luni e absolut oribilă dacă înainte aveai un bebe liniștit și vesel (cazul nostru), dar nu simți musai diferența dacă aveai un bebe mereu agitat și energic. La noi a durat vreo 5 săptămâni și deși la început pare teribil de greu, te obișnuiești și spre final e normal. Atâta timp cât înțelegi că e o perioadă trecătoare, te liniștești și tu și trece tot mai repede. ... de la 5 la 6 luni te simți în luna de miere cu bebe. Își revine și doarme mai mult, începe să fie foarte atent la detalii micuțe din jurul lui, sa fie interesat de ce mănânci și bei și începe să fie pregătit pentru diversificare. ... poți începe diversificarea la 5 luni și jumătate dacă bebe e interesat de mâncare pentru că oficial bebe are 24 de săptămâni atunci (deci 6 luni). ... fiecare doctor are altă părere despre ce, cât și când trebuie să îi dai la bebe să mănânce și cel mai bine e să nu fii stresat și să-ți urmezi intuiția. La fel și-n toate celelalte capitole legate de bebe. ... când ai un copil, înveți să apreciezi lucrurile mici ale vieții la un cu totul alt nivel. Mici adică alea scurte. De exemplu mâncat cina în 5 minute de liniște, să poți să lucrezi la acest articol cât timp tati îl plimbă pe bebe, un duș cu balsam cu tot, ceva de genul :))) ... lucrurile cu bebe în preajmă se fac încet sau foarte încet: dacă înainte de bebe ceva dura 1-2 ore, acum durează 1-2 zile (de ex. curățenia). ... singurul lucru predictibil despre bebeluși e... că sunt impredictibili! :)) Cel mai bine pentru tine e să nu ai așteptări mari de la un copil. Fii flexibil și ia fiecare zi așa cum vine, fără să te superi dacă lucrurile nu merg cum îți doreai. Cred că la urma urmei, când ai un copil e foarte important să rămâi relaxat, cât poți tu de flexibil și să urmezi semnele pe care le dă bebelușul tău. Nu poate dormi la 4 noaptea pentru că a adormit la 19? Asta e, lasă-l să gângurească și fii acolo lângă el cu o sărutare sau un ținut de deget dacă ești treaz. Va aprecia mult mai mult pe termen lung. Ah! Și dă-i nasul să ți-l pape. Lili iubește asta și ne distrăm amândouă copios de fiecare dată când face asta 😆 Sigur că sunt unele zile când îți vine să te iei și să te tot duci, când nivelul de cortizol crește până peste măsură și nu mai poți, mai ales dacă ești singură, DAR zilele acelea sunt trecătoare și da, e greu, dar MERITĂ! Când îl vezi pe bebe cum creste și începe să înțeleagă lucruri și să facă lucruri ca un om mare, e așaaaa magiiiic! Îmi va fi dor de mânuțele ei micuțe, de gângurit și dat din piciorușe, dar abia aștept tot ce va urma!

Greu, mai greu, cel mai greu - de la 4 la 5 luni

   Nu știu cum a fost pentru alții, dar pentru mine ultima lună cu bebe Lili a fost cea mai grea de până acum. Ca să vă fac un sumar foarte pe scurt, de la 4 la 5 luni am trecut prin: prima regresie a somnului, vaccinul de 4 luni, primul plâns super puternic de 50 min asociat cu locuri și persoane noi, salt mental 4, suprasolicitare, constipație, dureri de gingii, stagnare în greutate și, cel mai recent, plecarea lui tati de acasă pentru 9 zile pentru prima dată de când s-a născut bebe. Mhm... acum înțelegeți? 

   "Dar știai că va fi greu când ești mămică”, mi-a spus o prietenă. Da, știam, dar nu știam ce înseamnă acest ”greu” pentru că, la fel ca și durerea, ”greul” e foarte subiectiv. Ce ție ți se pare greu, mie mi se poate părea incredibil de greu. Așa că, am ajuns la concluzia că până nu treci prin toate experiențele asociate meseriei de părinte, nu ai cum să știi ce înseamnă greul. Nu cărțile sau cursurile te pregătesc, ci practica și asta ne lipsește tuturor proaspetelor mămici. Nu avem bebeluși în jur ca pe vremuri când un sat întreg creștea copiii, așadar, habar n-avem ce înseamnă să crești un copil.

   Că tot vorbeam de greu, partea grea a fost să o văd pe Lili schimbându-se din bebelușul cuminte și liniștit în bebelușul vocal care vrea mereu în brațe. Mai greu a fost să o văd plângând și să nu o pot liniști, dar cea mai grea mi s-a părut despărțirea de tati pentru atâtea zile. După ce m-am obișnuit cu el lângă noi, brusc m-am simțit pusă în fața unor situații imposibile: cum să fac mâncare sau să îi pregătesc baia dacă plânge de fiecare dată când o pun jos? Și așa am ajuns la marea întrebare existențială: mai vreau încă un copil cum plănuisem inițial dacă tati va fi plecat din când în când 6 luni pe an? Încă stau să mă gândesc la treaba asta. 

   Habar n-am cum se descurcă mămicile cu 2 copii în situația în care tati lucrează foarte mult. Dacă vreuna dintre astfel de mămici citește această postare, vă rog să-mi spuneți cum vă descurcați și dacă beneficiile de a avea 2 copii sunt mai multe decât dezavantajele. 

   Încep să mă gândesc din ce în ce mai mult că a fi părinte e ca atunci când ai examene în fiecare zi a săptămânii și deși te-ai pregătit pentru ele, mereu apare un subiect nou la care nu te așteptai. Sincer, habar n-am cum s-au descurcat părinții noștri cu noi și cum de au rămas întregi la minte după atâția ani de părințeală. Da, știu, ființa umană e adaptabilă și te obișnuiești cu orice situație, dar am impresia că greul de fapt doar acum începe. Partea bună e că la final de zi când simt mânuța lui Lili că mă ia de mână înainte de culcare, parcă tot greul de peste zi se șterge cu buretele și îmi spun ”Hai că a mai trecut o zi. O să fie bine.”

15 așteptări vs realitate în viața de părinte

 

Lucrez la articolul ăsta de câteva săptămâni și sunt sigură că aș mai putea scrie și partea a doua, a treia, a patra, dar deocamdată mă opresc la 15 idei :D Sper să ajute viitorii părinți să știe la ce să se aștepte :)

1. A fi părinte în general: Mă așteptam ca după ce am interacționat cu o mulțime de părinți prin prisma jobului meu și după ce am citit o grămadă despre ce mă așteaptă să nu fiu luată prin surprindere. Ei bine, am fost. Nu la început, pentru că în prima lună nu știi pe ce planetă ești oricum, dar după 1-2 luni când încep salturile mentale, puseele de creștere și vin și renumitele colici, toate astea aduc zile super obositoare și atunci ești luat pe bune prin surprindere pentru că plânsul ăla de bebeluș și tot ce aduce cu el îți apasă toate butoanele și începi să îți pierzi răbdarea foarte repede. Am ajuns să înțeleg foarte bine întrebarea ”Tu ai copii acasă?” Dacă răspunsul e ”nu”, atunci, din păcate, chiar nu știi cum sunt copiii oricât ai fi interacționat cu ei anterior sau ai citit despre ei. Sigur, unii copii probabil sunt mult mai ușor de gestionat din moment de unii părinți aleg să aibă 3-4-5 sau poate pur și simplu acei părinți au muuuult mai multă răbdare saaau poate începi să te obișnuiești și nu te mai lovește în moalele capului totul la fel de tare ca prima dată. Cred că primul copil te trezește dintr-un somn dulce și adânc ca o găleată cu apă rece. Mhm, cam așa. Da' las' că trece și devine totul mai ușor... sau cel puțin așa am auzit. 

Amintește-ți! Bebe plânge pentru că doar așa știe să comunice, nu pentru că încearcă să te manipuleze sau să te enerveze. 

2. Timpul pentru tine: Mi-am încheiat toate proiectele personale înainte de a naște pentru că știam că va trebui să stau cu bebe non-stop. De asemenea, știam că se vor schimba prioritățile și nu voi mai avea timp pentru mine deloc și exact așa e. În unele zile, mai ales la început, nu apucam nici să fac duș. Știi toate glumele alea care circulă pe internet despre proaspeții părinți? Sunt adevărate. În primele 1-2 luni mai apucam să mă uit la vreun serial pentru că bebe dormea 2-3 ore legate, dar de la 3 luni încoace nu mai știu ce e ăla serial. Sigur că ai putea spune că dacă aș vrea cu adevărat aș putea să stau noaptea să mă uit la ce vreau, dar cu zilele așa pline cine să mai aibă energie pentru orice altceva decât somn?

3. Timpul petrecut cu bebe: Înainte sa am copii mă gândeam că poate o să mă satur să stau cu copilul meu 24/7. Deși uneori zilele sunt repetitive sau foarte grele și din când în când ai nevoie de o pauză, nu e nimeni ca și copilașul tău de care te îndrăgostești de fiecare dată când îl privești! Creierul nostru eliberează endorfine, dopamină și oxitocină și astfel ne ajută să trecem peste zilele grele. Adevărul e că mereu poți descoperi ceva nou la bebelușul într-o continuă schimbare și mereu ai noi motive sa mulțumești Universului pentru el. Partea interesantă e că atunci când ai pauza mult dorită, ți-e dor de bebe și te uiți la poze cu el 😅 Deci nu, nu te saturi. Obosești, da, dar atunci sunt și bunici și prieteni care pot să supravegheze bebelușul cât timp îți iei câteva minute sau ore de respiro. 

4. Somnul tău: Credeam că voi asculta zicala și voi dormi când doarme bebe. Aha, not. Ar fi trebuit să fac asta, totuși, pentru că e așa bine sa fii odihnit (am încercat de câteva ori). Încerc să mă setez mental să dorm mai des și pe timpul zilei.

5. Somnul bebelușului: 

1. Credeam că e ușor cu bebe mic, dar de fapt e obositor pentru tine ca mamă să doarmă doar în brațe pentru că nu mai poți face nimic. Totuși, după vreo 2 luni îl poți învăța să adoarmă culcat și în timpul zilei și asta ajută mult pentru că după ce adoarme te poți sustrage ușurel. 

2. Credeam că bebe va dormi la el în pătuț din prima fără probleme. De fapt, nu a folosit pătuțul deloc, doarme cu mine în pat încă din prima zi și e atâââât de bine așa! 

3. Înainte de a fi mamă nu înțelegeam de ce dorm tații în altă cameră, dar am învățat că ajută foarte mult cu alăptarea noaptea, plus îl ajută și pe tati să se odihnească. 

6. Alăptatul: Am crezut că va fi ușor, floare la ureche, apoi am aflat că e foarte complicat și chiar așa și e... Ragade, perlă de lapte, sâni întăriți sau care curg când ți-e lumea mai dragă... Am avut probleme mari la început și am avut nevoie de mult sprijin în primele zile. Mă bucur că am găsit soluții de la prietenele mele mămici.

7. Îngrijirea bebelușului: Înainte îmi era frică de faptul că nu voi ști să am grijă de bebe, dar acum știu că există foarte multă informație online și o mulțime de cursuri și grupuri de suport pentru mămici, astfel că, chiar dacă ne creștem copiii singuri, de fapt nu suntem chiar singuri... Ci la un click distanță de ajutorul de care avem nevoie 😊 Am simțit că sunt stăpână pe situație în cele mai multe din cazuri datorită cursului pentru părinți pe care l-am urmărit online și am învățat că, într-adevăr, ”bebelușii nu se strică așa ușor”. 

8. Diferențierea plânsului: Eram încrezătoare că voi ști să fac diferența și să identific sursa plânsului și într-adevăr mi-a fost foarte ușor să știu când e plâns de foame, de oboseală, de durere, dar...

9. Liniștirea bebelușului: Am crezut că știi mai bine ce să faci pentru a liniști bebelușul odată ce trece timpul, dar încă e o mare enigmă. Trial and error every day all day. Interesant e că ceva ce nu funcționează acum poate funcționa peste 10 min, dar poate nu va funcționa deloc mâine 🤷‍♀️ 

10. Ieșitul la plimbare: Am văzut eu mulți părinți cu cărucioare pe afară la plimbare, dar nu mă așteptam să ies și eu AȘA DE DES! Da, ieșitul zilnic cu bebe la aer curat ajutăăăă!!!

11. Sunetele albe și înfășatul: Înainte mă așteptam să folosesc foarte mult asta (toată lumea spunea că așa adorm bebelușii instant), dar nu prea le-am folosit. Mai degrabă un playlist de cântece de leagăn de pe YouTube. Totuși, e adevărat ca doarme foarte bine cu ele, mai ales pe sunet de uscător de păr (Nu întreba de ce fix aia. Cică așa suna în burtică la mami). La fel, nici nu am înfășat bebelușul prea des, deși știam că va dormi mai adânc. La noi nu a fost cazul pentru că bebe a dormit mereu foarte bine.

12. Scutecele: Am crezut că voi avea nevoie de muuuulte scutece Nr. 1 (primele după naștere), dar nu le-am folosit pe toate. Am și primit. Nu cumpăra multe, bebe trece repede la nr. 2 și 3. Partea faină legată de primele luni e că până la diversificare ce se află în scutec nu miroase! Bine, la un moment dat începi să identifici ceva specific, dar am înțeles că nu se compară cu trecerea la alimentația solidă.

13. Motivele de bucurie: Credeam că mă voi bucura când bebe zâmbește, gângurește, ridică capul, spune primul cuvânt... Dar nu și cã face 💩 după o pauză de 6 zile 😂 Bucurie mai mare că e sănătos copilul nu există! 😋

14. Îmbrăcămintea și obiectele lui bebe: Înainte să nasc cumpăram tot ce mi se părea mie adorabil fără să mă uit la mărime, cu unicorni, fluturi sau curcubee și petreceam mult timp sa aleg obiectele bebelușului (ex. prosop etc) Acum am realizat că nu contează ce desen este pe prosop sau pe haine, contează să fie utile ȘI contează enorm ca marimea să se potrivească cu anotimpul. Altfel, degeaba iei costumaș super cute de iarnă dacă i se va potrivi vara 🤦‍♀️În plus, am realizat că mi se par complet inutile și clar nu voi mai cumpăra tricouri sau bluze ca ale adulților, indiferent ce desen adorabil au pe ele. Ce contează acum e să i le pot da repede pe ea și să fie confortabil pentru ea îmbrăcatul/dezbrăcatul, așadar, multe salopete și cât mai multe obiecte vestimentare cu capse.

15. Cântatul: Nu mă așteptam să cânt deloc când voi fi mămică pentru că nu am voce de privighetoare și nu fac asta de obicei, dar literal NU MĂ POT OPRI 😂 Găsesc o grămadă de rime și îi cânt non-stop😅 Poate o fi ceva legat de instinctul matern. 

- VA URMA -